Arhiepiscopul Calinic al Sucevei și Rădăuților a oficiat Sfânta Liturghie de Schimbarea la Față a Domnului la Mănăstirea Slatina, prima ctitorie a Domnitorului Alexandru Lăpușneanu.
Slujba a fost oficiată în altarul exterior al Mănăstirii Slatina la aniversarea a 470 de ani zidirea așezământului monahal.
Înaltpreasfinția Sa a explicat semnificațiile Schimbării la Față a Domnului de pe Muntele Tabor: „Slava Sa dumnezeiască s-a exteriorizat prin materia trupului Său omenesc și prin hainele Sale, anticipând transfigurarea trupului Său după Învierea din morți.”
„Pe cei trei apostoli prezenți, revelația îi tulbură. Icoana Schimbării la Față îi surprinde căzuți de pe vârful abrupt al muntelui: Petru se apără de lumină; Ioan se întoarce cu spatele la lumină; Iacov pare că fuge de lumină. De altfel, troparul praznicului glăsuiește că slava Domnului s-a descoperit ucenicilor «pe cât li se putea». Dumnezeu Se dăruiește oamenilor potrivit cu setea fiecăruia. Celor care nu pot mai mult le dă câte o picătură”, a spus Arhiepiscopul Calinic.
Părintele Ioan Aparascăi a fost distins de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” pentru implicarea în procesul de renovare al Mănăstirii Slatina, realizat în ultima perioadă.
Istoric
Mănăstirea Slatina a fost construită în perioada 1553-1564 de domnul Alexandru Lăpușneanu, fiind prima ctitorie dintr-o listă ce mai cuprinde, între altele, mănăstirile Tazlău, Bistrița și Pângărați (Neamț), Bogdana (Rădăuți) și Dochiariu (Muntele Athos).
Conform tradiției, alegerea locului și a hramului s-a făcut prin providența divină, arătând că și un loc sărat, o „slatină”, poate fi de mult folos. Cuviosul Pahomie, un ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul ce se nevoia în aceste locuri, i-a cerut domnului să ridice o mănăstire de călugări în poiana din jurul paltinului deasupra căruia vedea în duminici și sărbători lumini și auzea îngeri cântând Troparul Schimbării la Față.
Dorind ca biserica să fie necropola familiei sale, ctitorul nu a precupețit niciun efort, îngrijindu-se să aducă cei mai buni meșteri și materialele cele mai de calitate. Arhitectura bisericii este inspirată de cea a Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Piatra Neamț și a bisericii Mănăstirii Probota, o particularitate constituind-o elementele gotice mult mai prezente, dar armonios integrate în stilul moldovenesc predominant.
Lăcașul de cult a fost sfințit la 14 octombrie 1558 de mitropolitul Grigorie Roșca, în prezența unui sobor de 116 preoți și diaconi, potrivit cronicarului Grigore Ureche. Chiliile monahilor, casa domnească, zidul de incintă și alte clădiri au fost construite ulterior, sub îndrumarea vrednicului stareț Iacob Molodeț (cel Vrednic).
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
