Mitropolitul Calinic al Edessei este un sfânt contemporan, cunoscut încă din timpul vieții sale drept un ierarh ascet, cu viață curată.
La tunderea în monahism și-a ales numele „Calinic” pentru că dorea să le urmeze „bunilor biruitori mucenici” (în greacă, Καλλίνικος înseamnă „bun biruitor”). Alegerea sa a fost profetică, deoarece sfântul a trecut printr-o boală care l-a țintuit la pat, dar care i-a adus purificarea sufletească pe care o dorea.
A fost diagnosticat cu o tumoare canceroasă la creier în jurul vârstei de 65 de ani. Urmând să treacă printr-o operație, s-a pregătit sufletește printr-o spovedanie generală pe care a numit-o „baie curățitoare”.
Agonia lui a durat șapte luni, dar și-a dus boala cu multă seninătate, în permanentă rugăciune și trezvie, care este cea mai importantă trăsătură a monahului eremit, după mărturia Sfântului Sofronie de la Essex care l-a vizitat când era internat la spital în Londra.
Sfântul Calinic a fost toată viața apropiat de Sfântul Munte și de părinții athoniți. Era cinstit de Sf. Paisie Aghioritul, Sf. Efrem Katunakiotul, Părintele Efrem Filotheitul, care îi erau prieteni. Mitropolitul Ierótheos Vlachos, ucenic al sfântului, descrie clipa trecerii sale la Domnul ca o „slujbă cerească”, ca o „priveghere aghiorită în isihie”.
Mitropolitul Iacov al Argolidei mărturisește că în timpul exorcizării unor fete demonizate, vrăjmașul spusese: „Mă arde Calinic! Eu l-am scos în urmă cu câțiva ani dintr-un om și eu l-am luptat toată viața lui! Am reușit să-i mănânc trupul cu boala, dar acum strălucește în cer. L-a sfințit portofelul lui găurit”.
După trecerea sa la Domnul, mormântul lui a devenit loc de pelerinaj. Mărturiile celor vindecați prin rugăciunile lui sunt numeroase. O femeie povestește că sfântul a vindecat-o de dureri de cap pe care le avea de cincisprezece ani.
Vă prezentăm o selecție de cuvinte pe care sfântul le-a rostit pe parcursul lunilor în care a fost bolnav.
9 cugetări de pe patul de suferință
- N-avem decât să fim orbi trupește. Ceea ce contează este să avem Lumina lui Dumnezeu în suflet, să avem ochi duhovnicești.
- Să vorbești despre bucurie și să spui că trebuie să ne bucurăm până și în spital, în boală!
- Când s-a trezit din comă, Sfântul Calinic a spus cu lacrimi: „M-a lăsat Dumnezeu în viață ca să mă pocăiesc”.
- Sunt mort. Am înșelat lumea cu figura asta a mea, de aceea îngăduie Dumnezeu să sufăr acum. Or să mă mănânce șerpii.
- Mai bine să vină moartea trupească, decât cea duhovnicească!
- Știu foarte bine că pentru păcatele mele am această boală.
- Poate Dumnezeu, cu boala aceasta, vrea să-mi spună: „Gata! Nu mai am nevoie de tine!”. Trebuie să facem ascultare.
- Nu-mi pasă de boală. Aș vrea să fiu sfânt și cu un singur picior și-un singur ochi!
- Atâta timp am vorbit despre răbdare…Acum trebuie să împlinesc ceea ce am spus.
Sursa datelor biografice și a citatelor: Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului, Un om al lui Dumnezeu: Sfântul Calinic al Edessei, Editura Bonifaciu, 2023
