Toți sfinții din calendarul Bisericii Ortodoxe sunt modele și mijlocitori la Dumnezeu pentru creștini și îi ajută să găsească rezolvare la problemele pe care le întâmpină. Între ei, se remarcă anumiți sfinți care vin în ajutor pentru tămăduirea bolilor trupești și sufletești.
În anul 2024, consacrat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române comemorării tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți, vom evidenția, lună de lună, sfinții cunoscuți pentru darul vindecării sau pentru capacitatea lor de a duce crucea bolii.
Pentru început, am selectat 8 sfinți tămăduitori sărbătoriți în luna ianuarie.
Sf. Ier. Vasile cel Mare (1 ianuarie)
Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai seamă Sfinți Părinți ai Bisericii din secolul al IV-lea. S-a născut într-o familie de oameni distinși și credincioși, care a dat lumii opt sfinți. Educația primită în familie l-a îndrumat atât către aprofundarea cunoștințelor, cât și către cultivarea virtuților.
Studiile sale de la Atena, alături de prietenul său, Sf. Grigorie Teologul, au inclus pe lângă filosofie, astronomie sau matematică și medicina. Aceste informații le-a folosit mai târziu în ajutorarea celor bolnavi.
Sfântul Vasile a înființat, lângă Cezareea, un așezământ de binefacere cunoscut ulterior drept „Vasiliada”. În jurul unei biserici erau adunate case de oaspeți, spitale, bolnițe și azile pentru leproși. Sinaxarele menționează faptul că sfântul îi îngrijea uneori el însuși pe leproși și nu ezita să-i îmbrățișeze.
Epuizat de boli și de viața ascetică, dar și de responsabilitățile sale de episcop, Sfântul Vasile a trecut la Domnul la vârsta de 49 de ani.
Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în 1 ianuarie, în aceeași zi cu mama sa, Sfânta Emilia. Câteva zile mai târziu, pe 9 și 10 ianuarie sunt sărbătoriți și frații săi, Sfântul Petru, episcopul Sevastiei, respectiv Sf. Grigorie, episcopul Nyssei.
Sf. Cuv. Serafim de Sarov (2 ianuarie)
Sfântul Serafim de Sarov a luminat Biserica cu dragostea și blândețea sa ieșită din comun, în secolul al XVIII-lea.
Fiu al unor negustori evlavioși din orașul Kursk, Rusia, sfântul a urmat calea monahală din tinerețe. În primii ani de mănăstire, după ce a căzut grav bolnav și a refuzat ajutorul medicilor, a cerut un singur medicament: Sfânta Împărtășanie. După aceea, Maica Domnului i s-a arătat, alături de Sfinții Apostoli Petru și Ioan, vindecându-l complet.
După această întâmplare, tânărul frate de mănăstire a strâns bani în satele învecinate și a ridicat o infirmerie pe locul în care Maica Domnului se arătase.
Mai târziu, după mulți ani de viață pustnicească și încercări, el însuși îi vindeca pe bolnavii care veneau el. Îi ungea cu ulei de la candela care ardea în chilia lui sau le dădea să bea apă de la izvorul numit apoi „izvorul Sfântului Serafim”, aflat în apropierea mănăstirii Sarov.
Moaștele sale au înfăptuit numeroase minuni la canonizarea sa din 19 iulie 1903. După ce au fost pierdute, ca urmare a instaurării regimului comunist, acestea au fost redescoperite în Muzeul Ateismului din Sankt Petersburg.
Sf. Cuv. Nichifor cel Lepros (4 ianuarie)
Sf. Nichifor cel Lepros este un sfânt contemporan care s-a născut în Grecia în 1890 și a trecut la Domnul în 1964.
A fost atins de lepră încă de la vârsta de 13 ani și, pentru a evita internarea în leprozerie, a plecat în Alexandria, Egipt, unde a fost primit de comunitatea elenă. Când nu a mai putut ascunde semnele bolii, un episcop l-a trimis înapoi în Grecia, la leprozeria din Chios, îngrijită de Sf. Antim, la rândul său afectat de această boală.
În acest loc a fost tuns în monahism și a înaintat pe calea virtuții. După închiderea leprozeriei, în 1957, Cuviosul Nichifor a ajuns la spitalul de boli infecțioase Sf. Varvara din Atena. Pentru răbdarea sa în boală, Dumnezeu i-a dăruit harisme duhovnicești prin care aducea mângâiere și nădejde bolnavilor din spital. Episcopi și duhovnici renumiți veneau să-i ceară sfatul la spitalul transformat într-o „anticameră a Raiului”.
În perioada în care a stat în Atena, l-a avut ca ucenic pe un alt sfânt, părintele Eumenie Saridakis, care se vindecase de lepră.
Sfântul Nichifor a dobândit o popularitate crescândă în timpul pandemiei de coronavirus declanșată în 2020.
Sf. Nina, luminătoarea Georgiei (14 ianuarie)
Sfânta Nina s-a născut în Capadocia, spre sfârșitul secolului al III-lea. Crescută într-o familie evlavioasă, sfânta a avut de mică o chemare specială de la însăși Maica Domnului care i-a încredințat creștinarea Iberiei, actualul teritoriu al Georgiei.
Maica Domnului i-a dăruit ca semn al ocrotirii ei o cruce făcută din mlădițe de viță de vie.
Această cruce a fost folosită mai târziu de Sfânta Nina pentru o vindeca pe regina Iberiei, Nana, de o boală incurabilă. Sfânta a refuzat orice răsplată, spunând că această minune nu era meritul ei, ci lucrarea lui Hristos.
Prin rugăciunile ei, bolnavii se ridicau pe deplin tămăduiți, iar din lacrimile sale se forma un izvor minunat care avea darul de a da lapte mamelor ce nu aveau.
Astfel, numeroasele minuni și vindecări îi convingeau pe păgâni să primească botezul creștin și contribuiau la împlinirea misiunii sale.
Sfânta Nina a fost unica fiică a generalului Zabulon, nașul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Sf. Cuv. Antonie cel Mare (17 ianuarie)
Sfântul Antonie cel Mare este o figură emblematică pentru părinții pustiei din secolele II – III.
În jurul vârstei de douăzeci de ani, sfântul a renunțat la viața din lume după ce a auzit cuvintele Evangheliei: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.” (Matei 19:21).
A urmat „calea cea îngustă”, presărată cu multe încercări și ispite ale vrăjmașului, care l-au șlefuit și l-au transformat într-un adevărat părinte duhovnicesc, spre care au alergat numeroși monahi.
În viața sa este menționat faptul că Sfântul Antonie avea puterea de a tămădui bolile prin rugăciune. Se ruga pentru cei care veneau să-i ceară vindecarea bolilor trupești, socotindu-le ca fiind ale sale.
Când Dumnezeu împlinea prin el tămăduirea, sfântul aducea slavă, iar dacă Domnul nu răspundea, el mulțumea oricum și îi încuraja pe cei bolnavi să nu își piardă nădejdea.
Viața Sfântului Antonie a fost scrisă de ucenicul său, Sf. Atanasie cel Mare.
Sf. Xenia din Petersburg (24 ianuarie)
Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVII-lea ca o „nebună pentru Hristos”. După moartea soțului său, a renunțat la tot confortul lumesc și a ales să străbată străzile cartierelor sărace ale Petersburgului, desculță, îmbrăcată, vară și iarnă, în haine ponosite, fără adăpost deasupra capului, precum Mântuitorul.
Însă Dumnezeu o însoțea peste tot și prin ea, săvârșea numeroase minuni. Când sfânta intra într-un magazin, câștigul zilei creștea, când săruta un copil bolnav, acesta se însănătoșea.
În prezent, Sfânta Xenia este îndrăgită de numeroși credincioși pentru grabnicul ei ajutor în rezolvarea multor probleme actuale ale oamenilor și în vindecărea suferințelor trupești. Credincioșii vin să-i ceară ajutorul la mormântul său din Cimitirul Smolensk (Sankt Petersburg), de unde iau pământ sau ulei de la candelă.
Sfânta Xenia este recunoscută ca grabnică ajutătoare pentru găsirea unui loc de muncă și pentru întemeierea unei familii.
Sf. Mc. Doctori fără de arginți Chir și Ioan (31 ianuarie)
Sfinții Chir și Ioan, pomeniți în rândul doctorilor fără de arginți, au trăit în vremea Împăratului Dioclețian, în secolele II – III.
Sfântul Chir era de profesie medic, dar îi vindeca pe bolnavi și cu ajutorul rugăciunii, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Ioan era soldat, dar întâlnindu-l pe Sf. Chir, a devenit ucenicul lui.
L-au mărturisit pe Hristos în fața guvernatorului păgân al Siriei care a poruncit să li se taie capul.
În secolul al VII-lea, Sf. Sofronie al Ierusalimului a fost vindecat de o boală la ochi, după ce i s-au arătat cei doi sfinți: Sf. Chir i-a vindecat un ochi cu semnul Sfintei Cruci, iar imediat după aceea Sf. Ioan i-a redat complet vederea, sărutându-i celălalt ochi.
Drept mulțumire, Sfântul Sofronie a scris o lungă istorisire a minunilor acestora.
View this post on Instagram
Citește și: Sfinți vindecători la care românii au evlavie
Bibliografie: Sinaxarul, Viețile Sfinților, Vol. 5, Ianuarie, Ed. Sf. Ioan Casian, București, 2015
