Biblioteca Sfântul Sinod marchează, printr-o postare pe Facebook, împlinirea a opt decenii de la debutul oficial al Mișcării Rugul Aprins de la mănăstirea bucureșteană Antim.
Într-o cerere către Patriarhul Nicodim, datată 12 februarie 1946, mai mulți intelectuali laici creștini solicitau binecuvântare pentru mișcarea „Rugul aprins al Maicii Domnului”. Cererea era semnată profesorii Al. Mironescu și Anton Dumitriu, doctorii Vasile Voiculescu și Gh. Dabija, precum și de scriitorii Paul Sterian și Sandu Tudor.
Documente și mărturii
O scrisoare din 25 martie 1946, semnată de părintele Ioan Kulâghin cel Străin, ucenic al părinților de la Optina, atestă ucenicia lui Sandu Tudor, viitorul ieroschimonah Daniil, în lucrarea isihastă.
Cuviosul îi scria ucenicului: „binecuvântare fiului și urmașului meu duhovnicesc, iubit în Dumnezeu, Sandu Tudor, în amintirea plină de rugăciune… de la Ioan, părintele cel Străin”.
Părintele Ioan Kulâghin se refugiase în 1943, împreună cu Mitropolitul Nicolae al Rostovului, la mănăstirea ilfoveană Cernica. Mitropolitul s-a mutat la Domnul în același an, iar părintele Kulâghin a fost arestat de armata sovietică în 1947 și cel mai probabil a fost executat sau a murit în Gulag.
La părintele Ioan Kulâghin mai cereau sfat prof. Al. Mironescu și pr. Benedict Ghiuș. Prin intermediul lui l-au cunoscut și pe părintele Nicodim Bujor.
Profesorul Al. Mironescu scria despre întâlnirile de neuitat cu părintele Ioan: „el ne-a spus și ne-a învățat o serie de lucruri esențiale pe care nu cred că ni le-ar fi putut comunica și învăța altcineva pe lume”.
Rugul aprins, simbol al Maicii Domnului și al rugăciunii
Rugul aprins care ardea și nu se mistuia, reprezintă o descoperire divină de care a avut parte prorocul Moise pe muntele de la Horeb (Ieșire 3,2-5). Părinții Bisericii afirmă că în Rugul aprins, Moise a văzut-o pe Maica Domnului, care avea să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu rămânând fecioară pentru vecie.
Maica Domnului este simbolul rugăciunii neîncetate pentru că ea, datorită deplinei curății sufletești și trupești, s-a învrednicit să-L poarte pe Fiul lui Dumnezeu în pântece, creând astfel, cea mai profundă legătură și unire a omului cu Dumnezeu din câte au fost vreodată.
La fel, rugăciunea rostită neîncetat, cu atenție și smerenie, Îl aduce pe Hristos Domnul în inimă, centrul ființei noastre, umplând-o de bucurie și har ceresc.
„Participanții la reuniunile de la Antim nu știau că de fapt, ei erau pregătiți și învățați de dumnezeiasca Pronie ca, prin rugăciune, să reziste îngrozitorului val comunist care avea să-i întemnițeze spre vremelnică nimicire pe toți, sub absurda acuzație de uneltire contra orânduirii sociale și a clasei muncitoare”, explică reprezentanții Bibliotecii Sfântului Sinod.
Cum se desfășurau întrunirile
Întrunirile Rugului Aprins se desfășurau duminica, sub coordonarea starețului mănăstirii Antim, arhimandritul Vasile Vasilache. Erau publice și aveau loc fie în biblioteca mănăstirii, fie într-un cadru mai restrâns, în chilia din clopotniță a părintelui Agaton (Sandu Tudor).
Temele conferințelor erau: Isihasmul, Iisus-Logosul întrupat, Păcatul originar, Rugăciunea inimii, Hristos în mijlocul nostru, medalioane asupra marilor autori mistici ai Filocaliei.
Prelegerile erau susținute de părintele Sandu Tudor (monahul Agaton din 1948), prof. Al. Mironescu, prof. Anton Dumitriu, arhim. Benedict Ghiuș, Paul Sterian, Al. Elian, Ion Marin Sadoveanu, Sf. Dumitru Stăniloae, compozitorul Paul Constantinescu, poetul Ion Barbu, arhitectul Constantin Joja.
Din auditoriu făceau parte frecvent fostul mitropolit al Bucovinei, Tit Simedrea, episcopul Nicolae Popovici al Oradiei, preotul Mihail Avramescu de la Schitul Maicilor, clericii Petroniu Tănase, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu, Paulin Lecca, Roman Braga, Andrei Scrima, Nicolae Bordașiu, pictorița Olga Greceanu și alții.
Sursa foto: Facebook / Biblioteca Sfântului Sinod (icoana Rugului aprins care i-a aparținut părintelui Daniel Sandu Tudor, aflată în prezent în biserica mănăstirii Antim)
