În urmă cu 87 de ani, Mitropolitul Nicodim Munteanu era ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, succedându-l pe Patriarhul Miron Cristea.
Nicodim Munteanu s-a născut în 6 decembrie 1864, la Pipirig, Neamţ, într-o familie de ţărani credincioşi, iar la botez a primit numele Nicolae.
La vârsta de 14 ani s-a închinoviat la Schitul Pocrov de lângă Mănăstirea Neamț, unde era egumen un unchi al său. Părinții lui Nicolae aveau să îmbrățișeze și ei viața monahală la bătrânețe.
În anul 1894 a fost tuns în monahism la Neamț cu numele Nicodim, apoi a fost hirotonit ierodiacon la Iași și, în 1896, ieromonah.
A fost numit mare ecleziarh și predicator al catedralei mitropolitane din Iași în 1896, iar în 1898 a fost ridicat la rangul de arhimandrit și a preluat funcția de vicar administrativ.
Între 1902 și 1909 a fost vicar administrativ al Eparhiei Dunării de Jos, după care a ocupat funcția de director al Seminarului „Sfântul Andrei” din Galaţi. În anul 1909 a fost ales Arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul Băcăuanul. În perioada 1912 – 1923 a fost episcop la Huşi, retrăgându-se din scaunul chiriarhal în data de 31 decembrie 1923.
În perioada 1924-1935 a fost stareţ al Mănăstirii Neamţ. În 1935 a fost ales Mitropolit al Moldovei.
Patriarh al României
În data de 30 iunie 1939 a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iar întronizarea a avut loc în data de 5 iulie.
Patriarhului Nicodim Munteanu îi aparține aproape toată traducerea Bibliei apărute în 1944, dar și alte zeci de traduceri și lucrări teologice proprii.
A tradus în română după textul grecesc al Septuagintei 51 de cărți ale Sfintei Scripturi (24 din Vechiul Testament, iar Noul Testament în întregime). De asemenea, a publicat Noul Testament în cinci ediţii, dar şi Psaltirea (patru ediţii), traduse de el.
Ca patriarh, a reușit să mențină structurile bisericești funcționale în ciuda schimbărilor politice bruște, a sprijinit clerul și poporul afectat de război, coordonând acțiuni de ajutorare pentru răniți, refugiați și sinistrați, dar și pentru preoții de pe front și familiile lor.
Odată cu instalarea regimului comunist, s-a străduit să apere autonomia Bisericii în fața presiunilor noului regim.
A trecut la cele veșnice în data de 27 februarie 1948, fiind înmormântat în catedrala patriarhală, alături de predecesorul său, Patriarhul Miron Cristea.
Sursă foto: Doxologia
