Ruptura relaţiei dintre om şi creaţie este o pervertire a utilizării autentice a creaţiei lui Dumnezeu, se menţionează în Enciclica Sfântului şi Marelui Sinod (SMS) care a avut loc în creta în luna iunie 2016. Ierarhii participanţi la sinod au semnalat necesitatea protejării mediului înconjurător ameninţat, în contextul contemporan, de o criză ecologică.
Enciclica emisă la sfârşitul Sinodului din Creta atrage atenţia asupra pericolului distrugerii mediului înconjurător, ca efect negativ al progresului ştiinţific utilizat fără discernământ.
Enciclica Sfântului şi Marelui Sinod
În acelaşi document se face referire la criza ecologică ale cărei rădăcini sunt de ordin spiritual şi moral, prezente înlăuntrul inimii fiecărui om.
În ultimele secole, această criză a devenit mai acută din cauza diferitelor diviziuni provocate de patimile omeneşti precum lăcomia, avariţia, egoismul şi rapacitatea şi de consecinţele lor asupra planetei, cum este cazul schimbărilor climatice, care ameninţă într-o măsură tot mai mare mediul înconjurător, „casa” noastră comună. Ruptura relaţiei dintre om şi creaţie este o pervertire a utilizării autentice a creaţiei lui Dumnezeu.
În enciclică se aduce în discuţie şi responsabilitatea noastră de a transmite urmaşilor un mediu înconjurător viabil, fapt pentru care sunt specificate modalităţile prin care putem avea o abordare creştină a acestei crize ecologice.
Abordarea problemei ecologice pe baza principiilor tradiţiei creştine necesită nu doar pocăinţă pentru păcatul exploatării resurselor naturale ale planetei, adică o schimbare fundamentală a mentalităţii şi comportamentului, ci şi ascetism, ca antidot al consumismului, al divinizării nevoilor şi al posesivităţii. Presupune, de asemenea, marea noastră responsabilitate de a transmite generaţiilor viitoare un mediu înconjurător viabil şi utilizarea acestuia după voia şi binecuvântarea divină.
Documentul semnat de ierarhii din Creta evidenţiază faptul că omul este administrator şi preot al creaţiei.
În Tainele Bisericii, este afirmată creaţia, iar omul este întărit să acţioneze ca administrator (iconom), protector şi „preot” al creaţiei, oferind-o Creatorului în chip doxologic – „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Îţi aducem de toate şi pentru toate” – şi cultivând o relaţie euharistică cu creaţia. Această abordare evanghelică şi patristică ortodoxă ne atrage atenţia şi asupra dimensiunilor sociale şi a consecinţelor tragice ale distrugerii mediului înconjurător.
În data de 1 septembrie, care coincide cu prima zi a anului bisericesc, este sărbătorită Ziua Mondială de rugăciune pentru ocrotirea creaţiei.
În anul 1989, prin intermediul unei enciclice, Patriarhul Ecumenic Dimitrie I al Constantinopolului a adresat o invitaţie tuturor creştinilor să se roage pentru protecţia mediului înconjurător. Astfel, a fost stabilită în mod formal data de 01 septembrie drept zi în care se înalţă rugăciuni pentru ocrotirea creaţiei.
