La Galați s-au sărbătorit, joi, 24 ianuarie 2013, 154 ani de la Unirea Principatelor Române. Pentru a marca acest eveniment național, Parohia „Vovidenia” din Galați, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos a desfășurat ample programe liturgice și cultural-artistice susținut de elevii Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” din Galați, ai Colegiului Național „Costache Negri”, ai Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu”, precum și copiii de la Grădinița „Elena Doamna” din municipiu, prin recitare de poezii și interpretare de cântece patriotice și imne religioase.
Începând cu orele 11.30 chiriarhul locului a săvârșit slujba de Te-Deum și parastasul celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența oficialităților locale, a tinerilor, copiilor și credincioșilor din municipiul Galați.
Adresându-se celor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a subliniat că orașul Galați este „locul cel mai important din toată zona Dunării de Jos, a Moldovei de Jos și a ținuturilor românești strămoșești, care a intrat în alcătuirea Unirii de la 1859. Ziua de 24 ianuarie este zi de respirație bucuroasă a fiecărui locuitor al Dunării de Jos, dar în special a locuitorilor municipiului Galați și a fostului județ Covurlui. Aceștia trebuie să se bucure azi pentru că atunci, înainte de unire, au fost conduși de către primul domnitor al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza care, la Galați are profunde rădăcini”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galați.
După slujba parastasului a fost săvârșită o procesiune în jurul bisericii până la mormântul mamei domnitorului, Sultana Cuza, unde s-a cântat „veșnica pomenire!”.
La final, Chiriarhul Dunării de Jos a binecuvântat copii, elevii seminariști și credincioșii, oferindu-le mici daruri.
Și în Protoieria Tecuci au fost organizate ample manifestări liturgice și culturale care au marcat 154 de ani de la Unirea Principatelor Române.
În acest context, în biserica cu hramul „Învierea Domnului” din localitatea Țigănești, ctitorie a lui Costache Conachi, mare logofăt și patriot român, părintele protoiereu împreună cu preoții municipiului Tecuci au oficiat o slujbă de pomenire pentru făuritorii Unirii de la 1859. Aici se află și mormintele lui Costache Conachi și al fiicei sale Ecaterina.
Dincolo de acestea, importanța localității Țigănești rezultă și din faptul că la conacul lui Costache Conachi, actualmente monument istoric, între anii 1853-1857 s-a analizat problema unionistă și s-au pus bazele unirii de la 1859.
Astfel de manifestări au avut loc și în Protoieria Covurlui, la Mânjina – astăzi comuna Costache Negri – unde se află casa memorială care este amenajată în conacul ce a aparținut familiei marelui patriot, Costache Negri, personalitate a epocii cu rol marcant în pregătirea unirii Principatelor Române și, ulterior, reprezentant al Principatelor Române la Istambul.
Familia Negri descinde din boierimea mijlocie moldoveană, înainte de mijlocul secolului al XVII-lea și a deținut proprietăți funciare în ținuturile Tecuci și Covurlui.
În cele două parohii au fost pomeniți, pe lângă domnitorul Alexandru Ioan Cuza, și Costache Conache, fiica Ecaterina, Costache Negri, protopopul Gheorghe Dumitriu, tatăl lui Calistrat Hogaș și Dimitrie Matcaș, membri în divanul ad-hoc de la Roman, preoți și luptători români pentru realizarea Unirii Principatelor Române.
Alexandru Ioan Cuza a studiat în orașul Galați până în anul 1831, oraș care păstrează în patrimoniul cultural clădirea în care acesta a locuit, în perioada 1844-1859, când a deținut funcția de președinte al Judecătoriei și pârcălab al județului Covurlui.
Totodată, în imediata apropiere a bisericii „Vovidenia” din Galați se află și mormântul mamei Domnului Principatelor Unite, Sultana Cuza, lucru ce arată atașamentul și dragostea marelui dommnitor pentru orașul de la Dunăre.
De asemenea, cel dintâi Episcop al Dunării de Jos, ilustrul cărturar și marele patriot Melchisedec Ștefănescu, între anii 1857-1859, a stăruit cu timp și fără timp la unirea Principatelor Române, folosind cu multă înțelepciune, atât catedra, cât și amvonul. El a dovedit, prin cuvânt și faptă, că unirea fraților români, de același neam și limbă, de aceeași credință și trăire creștină, este o datorie evanghelică sfântă, după modelul unității treimice și a sfinților din ceruri. Tot el este cel care a redactat și propus actul oficial al dobândirii autocefaliei românești din anul 1885.
Înființarea Eparhiei Dunării de Jos a fost, de altfel, determinată de cerințele istorice ale vremii, în urma Unirii Principatelor Române. Recunoașterea sa a fost realizată prin Decretul din 17 noiembrie 1864 al domnului Alexandru Ioan Cuza, eparhia devenind astfel simbol al unității religioase și naționale a românilor, prin îngemănarea județelor basarabene Ismail, Cahul și Bolgrad, cu unul moldovean-Covurlui (azi Galați) și unul muntean-Brăila.
