Sfântul Apostol Achila
Împreună cu soţia sa, Priscila, au fost printre iudeii care au plecat din Roma în urma poruncii împăratului Claudiu şi s-a stabilit în Corint, lucrând ca ţesător de corturi. Aici a găzduit pe Sfântul Apostol Pavel.
În urma predicii lui Pavel, în sufletele celor doi s-a aprins dragostea faţă de Hristos şi, după primirea botezului, au ajutat la răspândirea Evangheliei lui Hristos alături de Sfântul Apostol Pavel.
Datorită acestei râvne, Sfântul Apostol Achila a fost hirotonit episcop în cetatea Heracleea din Pont, convertind pe păgâni, sfărâmând idolii, ridicând biserici şi hirotonind preoţi, fapt pentru care, împreună cu soţia Priscila, a suferit martiriul în timpul primei prigoane.
Tropar – Glasul 3
Apostole sfinte Achila, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Sf. Mc. Iust şi Iraclie
Sfântul Mucenic Iust era din Roma, fiind ostaș sub Claudiu tribunul. Odată, întorcându-se de la războiul împotriva barbarilor, a văzut o cruce în chip de cristal, iar din cruce a ieșit un glas care l-a învățat taina dreptei credințe.
Mergând la Roma, și-a împărțit averea la săraci și se bucura că a dobândit credința în Hristos.
Tribunul Claudiu l-a sfătuit să se lepede de credința în Hristos. Neputând să-l înduplece, l-a trimis cu scrisoare la hegemonul Magnentie, care l-a chinuit cumplit, timp în care mucenicul și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Sfântul Mucenic Iraclie, fiind batut cu ciomege, s-a săvârșit.
Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul
S-a născut în anul 1749, în insula Naxos, Grecia.
În 1775, la vârsta de 26 de ani, a intrat în obştea Mănăstirii Dionisiu din Sfântul Munte Athos şi, la puţin timp, a fost făcut călugăr. Primind ascultarea de secretar şi citeţ, el devine curând un model pentru toţi fraţii, atât în ascultarea pe care o îndeplinea cu supunere fără murmur şi cu râvnă, cât şi în râvna pentru rugăciune şi nevoinţă. El sporea în fiecare zi, pregătindu-se pentru luptele vieţii isihaste.
După doi ani, Sfântul Macarie din Corint l-a vizitat în Sfântul Munte şi l-a însărcinat să corecteze şi să pregătească pentru tipar „Filocalia”, acest manual ortodox al rugăciunii şi vieţii duhovniceşti. Sfântul a trecut la Domnul în data de 14 iulie 1809.
El este cunoscut pentru activităţile sale de traducere şi tipărire. Cu purtarea sa de grijă au apărut următoarele lucrări:
- Filocalia, ce cuprinde texte patristice despre urcuşul duhovnicesc al sufletului către Dumnezeu – anul l782;
- Everghetinos, ce cuprinde texte patristice şi fapte ale unor sfinţi – anul 1783;
- Din scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog – anul 1790;
- Carte foarte folositoare de suflet – anul 1794;
- Cunună Pururea Fecioarei, sau Noul Theotocarion – anul 1796;
- Războiul nevăzut – anul 1796;
- Epitomă (Prescurtare) din psalmii proorocului şi împăratului David, anul 1799;
- Noul martirologiu – anul 1799;
- Pidalionul – anul 1800;
- Deprinderi duhovniceşti – anul 1800;
- Paza celor cinci simţiri – anul 1801;
- Culegere nouă (Sinaxar) – anul 1803;
- Hristoitia – Cartea bunelor moravuri creştine;
- Tâlcuire la cele şapte Epistole soborniceşti ale sfinţilor şi prealăudaţilor apostoli Iacob, Petru, Ioan şi Iuda – anul 1806;
- Cartea Sfinţilor Varsanufie şi Ioan – anul 1816;
- Sinaxar – anul 1819;
- Tâlcuirea Epistolelor Sfântului Apostol Pavel, după Teofilact al Bulgariei – anul 1819;
- Grădina harurilor – anul 1819;
- Mărturisire de credinţă – anul 1819;
- Tâlcuire la cei 150 de Psalmi ai proorocului şi regelui David – anii 1819-1821;
- Eortodromionul sau Comentariu la canoanele sărbătorilor – anul 1836;
- Scara cea nouă, adică „Tâlcuire la cele 75 de trepte ale Octoihului din diferiţi scriitori bisericeşti” – anul 1844;
- Introducerea Sfântului Nicodim la scrierile Sfântului Grigorie Palama – anul 1883;
- Despre dumnezeiasca împărtăşanie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos;
- Opera poetică a Sfântului Nicodim.
Tropar – Glasul 1
Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că, iată, în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.
