Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, printre încercările vieţii (V)

Consemnăm alte slove din bogăţia epistolară a părintelui arhimandrit Mel­chisedec Dumitriu, poveţe şi sfa­turi de viaţă creştină pentru monahii de atunci, de astăzi şi dintotdeauna.

Sfânta MĂNĂSTIRE NEAMŢ,

JUDEŢUL NEAMŢ

6 mai 1938

IUBITE PĂRINTE NICODIME,

Credeam că m-ai înţeles să nu mă mai turburi. A bate apa în piuă nu-i de folos nimănui. Cum poţi să slujeşti răsvrătit şi să ai mângâere că-i primită o astfel de rugăciune? Nu-ţi mai citeşti moliftele de îm­păr­tăşire înainte de slujbă? ÎNTI TE ÎMPACI CU CEI CE TE-AU SUPĂRAT… căci de cei ce i-ai supărat nici nu ţi se mai amin­teşte. Dar nu vreau să te turbur mai mult. Te rog iartă-mă, cred că este nu numai de prisos, dar chiar vătămător a mai stărui.

Aş dori când Domnul ne în­deamnă la desăvârşită iubire, când Paştile ne aduc din nou dumnezeescul glas: PACE VOUĂ şi când Biserica ne în­vaţă cântând ca unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi să zicem „fraţilor“ şi celor ce ne urăsc pe noi… (…)

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente