În fiecare an, la data de 18 mai, muzeele din întreaga lume își sărbătoresc propria lor zi prin evenimente menite a sublinia rolul important pe care îl au aceste respectabile instituții de cultură, informează Ziarul Lumina.
Este știut că forul internațional care coordonează, prin consens, activitatea muzeelor din lume îl reprezintă I.C.O.M.-ul (Comisia Internațională a Muzeelor), din care fac parte reprezentanți ai majorității țărilor de pe glob, România fiind reprezentată prin dr. Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român, în calitatea sa de președinte al Comisiei naționale a I.C.O.M. pentru România. Acest for internațional se reunește din patru în patru ani (în anul 2013, întâlnirea va avea loc la Barcelona) pentru a-și adapta și actualiza prioritățile în funcție de evoluția și prioritățile societății contemporane. Acest dinamism al forului internațional a evitat, de-a lungul anilor, ca muzeele să devină „desuete”, fapt demonstrat și de ritmul alert în care o parte din muzeele din România își adaptează propriile programe la noutățile și imperativele societății românești contemporane.
Biserica Ortodoxă Română, tezaurizatoarea unui bogat și valoros patrimoniu găzduit în cele peste 70 de colecții de artă, și-a manifestat permanenta preocupare pentru a ocroti și pune în valoare aceste bunuri de importanță națională, prin formarea de specialiști în domeniile de bază ale activităților muzeale (muzeografi, conservatori, gestionari-custozi, gestionari de patrimoniu ș.a.) în cadrul programelor organizate de către Centrul pentru Patrimoniul Cultural „Sfântul Constantin Brâncoveanu”, după cele mai noi standarde internaționale. Aceste standarde evidențiază faptul că muzeologia este o știință care arată cum trebuie să fie organizat un muzeu pentru ca atribuțiile sale principale (ocrotirea, studierea și valorificarea complexă a patrimoniului) să fie îndeplinite la cei mai înalți parametri științifici. Că este o știință fiindcă se bazează pe un plan logic de idei care reprezintă suportul teoretic al expoziției („ce vreau să demonstrez cu aceste obiecte?”). Că unul din principalele obiective ale organizatorului este să-și răspundă la întrebarea: cu ce informații noi, utile, științifice, se va alege vizitatorul de pe urma vizitării muzeului (acesta reprezintă și testul de interes al publicului pentru colecția respectivă). Că un muzeu nu reprezintă o îngrămădire de obiecte, expuse de-a valma, „numai ca să pară că sunt multe” (un fel de depozit vizitabil), ci se bazează pe o serie de principii logice, științifice, care pun în evidență particularitățile locale, zonale, regionale, specificitățile perimetrului geografic, spiritual, cultural sau artistic, cu alte cuvinte un muzeu, prin exponatele sale, reprezintă un fragment de viață (socială, istorică, religioasă, științifică, instructiv-educativă, de bio-diversitate, de mediu ș.a.m.d.). Muzeele, indiferent de profilul lor, sunt temple comemorative ale temporalității, care transmit episoade din experiența umană. Funcția educativă a muzeului este considerată astăzi (într-o societate în care explozia informațională este o realitate) ca una din funcțiile sale principale. A apărut astfel o nouă știință, „pedagogia muzeală” (educația „în și prin muzeu”), care introduce principii noi, moderne, de educație, bazate pe stabilirea unor tipuri noi de comunicare (instruirea diferențiată pe categorii de vârstă, nivel de pregătire, diversitate etnică ș.a.m.d.) ce promovează tipul de educație multiculturală și care, în esență, se bazează pe sloganul „nimic nu poate fi considerat valoros dacă nu a fost mai întâi înțeles”.
Cele de mai sus nu sunt altceva decât parte din principiile noi, moderne, ale muzeografiei contemporane, principii ce vor constitui și câteva din temele sesiunii anuale a muzeelor din România, ce va avea loc în luna septembrie 2013, la București, și care se regăsesc în definirea pe care I.C.O.M. o dă muzeelor de astăzi: „instituții de cultură, de drept public sau de drept privat, fără scop lucrativ, aflate în serviciul societății care colecționează, conservă, cercetează, restaurează, comunică, expune – pe criterii logice, științifice – mărturii materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunității umane, precum și ale mediului înconjurător”.
