Unicul preot ortodox de naționalitate maghiară din țară a învățat româna din Scrierile Sfinților Părinți

Părintele Rafail Lukacs, convertit de la greco-catolicism, slujește într-o mică parohie din Sovata, județul Mureș. Descendent al unor români din Ungaria, el a povestit pentru publicația Formula AS că a învățat româna citind Scrierile Sfinților Părinți, care inițial nu erau publicate în maghiară.

„Eu am avut mereu în mine un sentiment ro­mânesc, limba română am învățat-o singur, cred că s-a lipit, pentru că aveam genetic ceva româ­nesc. Aveam rude în Româ­nia, ve­neam des, legă­tura cu țara era naturală”, spune el.

Tânărul Robert Lukacs, cum se numea înainte de convertire, a studiat Teologia Greco-Catolică în Ungaria, dar simțea Ortodoxia ca pe o chemare. Preasfințitul Pă­rinte Sofronie, pe atunci Episcopul Ortodox Român al Ungariei, l-a sfătuit să-și finalizeze studiile înainte de a lua o decizie legată de trecerea la Ortodoxie.

Un moment decisiv pe calea convertirii sale a fost vizita la Catedrala Ortodoxă din Budapesta:

„A fost momentul în care am simțit, concret, că am ajuns acasă”.

Alte momente importante pe calea devenirii sale au fost pelerinajele în Moldova, unde l-a cunoscut pe Părintele Cleopa Ilie.

„Și azi cunosc mai bine Mol­dova decât Ardealul. Era acolo și un părinte, Nil, din Mara­mureș, care știa ungurește, iar el ne-a aju­tat foarte mult încă de la început”, spune preotul.

În 2006 a fost primit în Biserica Ortodoxă cu numele Rafail. „Se mai întâmplă și acum, la unele eveni­mente oficiale, să mă aflu scris sau strigat Ro­bert Lukacs și să nu reacționez. Robert a rămas doar un nume scris în buletin, atâta tot. O bucățică de hâr­tie fără valoare și fără nicio legătură cu omul care sunt de 17 ani în­coace”, spune el.

„Am îmbră­cat prima dată reverenda ortodoxă în anul IV de facultate și, de atunci, nu am mai dat-o jos. Doar înainte de a mă converti a fost o pauză de vreo trei ani. Umblu așa, pentru că simt că e o parte din mine, e un mesaj fără cuvinte. Și umblu mult pe jos, mai ales în Sovata, ca oamenii să știe că au păstor.”

Mitropolitul Andrei, pe atunci arhiepiscop de Alba Iulia, l-a chemat să slujească într-o comunitate de familii mixte româno-maghiare din județul Mureș, la Parohia Păsăreni. Împreună cu filia din Bolintineni, comunitatea însuma 10 enoriași, la care se adăugau doritorii de pace și rugăciune veniți din Târgu Mureș.

„Episcopul ne-a trimis acolo, iar noi ne-am bucurat. Soția chiar zicea: «Toate erau alandala, veșmintele erau prăfuite și șifonate, dar tu erai bucuros ca un copil care primește jucării»”, își amintește Părintele Rafail.

„Ne-am apucat de lucru și apoi tot ce am reușit, am reușit cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă am fi stat să ne gândim la greutăți, poate și acum ar fi fost ruine acolo.”

„Preotesele sunt cele care ne țin pe noi. Sunt multe parohii în care ar fi greu sau imposibil de rezistat, ca preot, fără salariul preotesei. E foarte bine, acolo unde se poa­te, să aibă și preoteasa o carieră a ei, deși în­suși acest statut cere multă jertfă și capacitate de înțe­legere”, subliniază clericul.

După opt ani de slujire la Păsăreni, Părintele Rafail Lukacs s-a mutat la Sovata.

„La insta­lare, un om în vârstă mi-a zis că ei au un sentiment pu­ternic de naționalitate. Nu a zis naționa­lism, ci naționa­litate”, își amintește preotul. „Le-am spus că eu nu sunt agentul ni­mă­nui, doar al lui Hristos aș vrea să fiu.”

---

Un interviu cu Părintele Rafail Lukacs a fost publicat și anul trecut în Ziarul Lumina. La Biserica „Sf. Nicolae” din Sovata, județul Mureș, preotul interacționează nu numai cu ortodocșii români, ci și cu maghiari, romi sau catolici din Secuime care au căutări spirituale.

Foto credit: Ziarul Lumina / Ștefan Mărculeț

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews