Un mare mărturisitor al Ortodoxiei

Marii duhovnici ai Ortodoxiei românești își încheie pe rând misiunea în această lume și se mută ușor la locașurile veșnice, în sânul Celui pe care L-au iubit, pentru care au pătimit și pe care L-au slujit toată viața. Acum a venit rândul părintelui Adrian Făgețeanu, unul dintre ultimii mari mărturisitori români care au suferit pentru dreapta credință în perioada comunistă. Trupul său ostenit de chinuri și rugăciune a fost înmormântat la Mănăstirea Lainici din Defileul Jiului.

Am pierdut un mare duhovnic, însă am câștigat încă un mare rugător la Tronul Preasfintei Treimi, care va mijloci de acum pentru cei care i-au ascultat sfaturile și pentru toți cei pe care i-a iubit. Iar dovada dragostei pe care a purtat-o fiilor săi duhovnicești a fost numărul impresionant de oameni care au venit la căpătâiul său pentru o ultimă binecuvântare, atât la Mănăstirea Antim, unde a fost depus pentru o zi, cât și la Mănăstirea Lainici, în obștea căreia a viețuit spre sfârșitul vieții și unde i-a și fost depus pentru veșnicie trupul ostenit.

Este unul dintre românii mărturisitori care au avut de îndurat aprige chinuri în perioada comunistă pentru că a mărturisit dreapta credință a Bisericii, și unul dintre înflăcărații trăitori ortodocși, membru al celebrei mișcări ‘Rugul Aprins’, simbol al rugăciunii neîncetate și al viețuirii întru Hristos.

A avut o viață zbuciumată, dar un suflet liniștit, smerenia sa și rugăciunea făcându-l un neînfricat oștean al Împăratului Cel Veșnic pentru care și-ar fi dat și viața și în învățătura căruia și-a trăit cei aproape 100 de ani.

O viață neobosită, plină de rugăciune

Părintele Adrian Făgețeanu a văzut lumina zilei pe 16 noiembrie 1912, într-o localitate de lângă Cernăuți, Deleni, într-o familie de vrednici creștini, tatăl său fiind preot. Din această familie avea să dobândească dragostea pentru învățătură, călăuzit fiind apoi de profesori de seamă de la Liceul ‘Aron Pumnul’, o faimoasă școală din Cernăuți, iar apoi de profesorii de la Facultatea de Drept din Cernăuți.

A ajuns avocat, practicând această meserie o vreme la Fălticeni și apoi la Bacău, însă dragostea pentru Hristos a fost mai puternică decât cea pentru lume, așa că avea să intre în oastea lui Hristos, închinoviindu-se ca frate la Mănăstirea Putna, în 1943. În același an a început și cursurile Facultății de Teologie din Suceava pe care le-a finalizat în 1947.

În același an avea să se înscrie și la Facultatea de Filosofie din București, aici intrând și în rândul mișcării ‘Rugul Aprins’ alături de faimoși membri, cum ar fi Sandu Tudor, mitropolitul Tit Simedra, Benedict Ghiuș și Alexandru Mironescu.

Însă apartenența la această mișcare avea să îi aducă și o ‘răsplată’ de șase ani de închisoare pe care i-a ispășit în înfricoșătoarea temniță de la Aiud.

După eliberare a vrut să se întoarcă în mănăstire, însă eticheta ‘Aiud’ a speriat pe mulți stareți. A fost primit în cele din urmă la Mănăstirea Lainici de către starețul Calinic Cărăvan. Aici, grav bolnav de o tuberculoză căpătată între zidurile temniței, avea să se ocupe de școlirea fraților de mănăstire, mulți dintre ei neștiutori de carte. Însă liniștea avea să îi fie din nou tulburată de Securitate.

Pe 8 noiembrie 1958 a fost arestat pentru a doua oară și condamnat la ‘douăzeci de ani de muncă silnică, zece ani de degradare civilă și confiscarea totală a averii personale’. A fost eliberat în anul 1964, reluându-și activitatea misionară, trecând prin mai multe parohii, pe la Mănăstirea Viforâta și mai apoi stabilindu-se la Mănăstirea Antim.

Din anul 2000, părintele Făgețeanu s-a reîntors din nou la Mănăstirea Lainici, căutând de data aceasta liniștea isihiei pe Muntele Gropu, la Schitul Locurele.

O sută de ani de rugăciune

Deși liber, sechelele închisorii avea să le trăiască toată viața. Ajuns la o venerabilă vârstă, părintele Adrian Făgețeanu a suferit în urmă cu un an un accident cerebral cu complicații neurologice severe, agravându-i-se și problemele pulmonare. A urmat tratamente, însă trupul său obosit de atâta trudă avea să nu mai răspundă medicamentelor cu care era tratat. În ultima vreme se afla internat în Spitalul bucureștean ‘Dr. Marius Nasta’, simțindu-se din ce în ce mai slăbit.

S-a împărtășit cu Sfintele Taine și după două zile se simțea mai bine. Medicul care îl trata chiar a spus că poate părăsi spitalul, însă pe 27 septembrie, chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Antim Ivireanul, părintele Adrian a scăpat de orice chin și a pornit spre locașurile veșnice, ‘unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit’.

Ziua în care a pășit spre cele veșnice este aceeași zi în care a pășit la Domnul și Sfântul Ierarh Antim, în a cărui mănăstire a viețuit atât timp.

‘Nu este întâmplător acest lucru, pentru că părintele a fost viețuitor la Mănăstirea ‘Sfântul Antim’ din București, făcând parte din mișcarea ‘Rugul Aprins’, alături de starețul nostru, preacuviosul părinte Calinic Cărăvan. Este o pierdere pentru că a plecat dintre noi un mare stâlp al Ortodoxiei și un câștig pentru că am dobândit un mare rugător în ceruri’, a spus starețul Mănăstirii Lainici, arhimandritul Ioachim Pârvulescu.

Patru ierarhi s-au rugat la căpătâiul său

De la spital, trupul neînsuflețit al părintelui Adrian a fost depus la Mănăstirea Antim din Capitală, acolo unde a viețuit o bună perioadă de timp și unde a spovedit și povățuit mii de credincioși.

Înainte de a fi dus la Mănăstirea Lainici pentru a fi așezat întru așteptarea Învierii, la Mănăstirea Antim au venit numeroși credincioși pentru a-i da ‘sărutarea cea de pe urmă’, iar un sobor de patru ierarhi, preoți și diaconi s-a rugat la căpătâiul ieromonahului.

Înalt Preasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Preasfințitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, și Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, alături de părintele stareț Vicențiu Oboroceanu și de viețuitorii sfintei mănăstiri au prohodit pe părintele Adrian, IPS Casian transmițând și un mesaj de condoleanțe al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, ca un cunoscător al părintelui, Înalt Preasfințitul Casian a evocat smerenia acestuia.

‘Părintele Adrian Făgețeanu este unul dintre făclierii luminii Mântuitorului Iisus Hristos în sufletele oamenilor. Ca și majoritatea monahilor rugători din perioada comunistă, L-a mărturisit 17 ani pe Hristos în temnițele comuniste. Este unul dintre ultimii mari mărturisitori ai credinței ortodoxe în temnițe, nespunând despre aceasta nimănui. Vă mărturisesc că în cei trei ani de împreună-slujire în această mănăstire cu părintele Adrian, o dată nu ne-a povestit durerile și lacrimile lui, ci ne-a încurajat întotdeauna. Îmi amintesc de la părintele Adrian o frază care nu trebuie uitată niciodată: ‘Cine vede lucrurile de sus le vede bine, cine le vede de jos, le vede exact’, a spus Înalt Preasfințitul Casian.

Slujba înmormântării a avut loc sâmbătă, 1 octombrie, la Mănăstirea Lainici. (Articol publicat în ziarul „Lumina de Duminică” din data de 9 octombrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente