Ridicată la 1785, în timpul domniei lui Alexandru Mavrocordat, biserica de lemn de la Vlădeni, azi cătun al comunei Mihăileni (județul Botoșani), rămâne cel mai vechi semn al unei așezări a cărei identitate se stinge încetul cu încetul.
În mijlocul cimitirului din Vlădeni, azi un cătun al comunei botoșănene Mihăileni, se găsește bisericuța de lemn construită în urmă cu aproape un sfert de mileniu de Constantin Mareș, stăpânul de atunci al moșiei. La acea vreme, bisericuța slujea drept loc de închinăciune localnicilor dintr-o așezare azi dispărută, cunoscută sub denumirea de „târgul Vlădenii”, a boierului Mareș, deținător al mai multor moșii învecinate. O veche monografie a bisericii spune că vatra actuală de sat s-ar fi format abia după anul 1864, când domnitorul Cuza i-a împroprietărit pe țărani cu pământ. „Atunci a luat ființă actualul sat Vlădeni, vatra formându-se chiar în jurul bisericuței”, spune părintele Nicolae Ungureanu, parohul de la Vlădeni. Șubrezită de povara celor aproape două veacuri și jumătate ce au lăsat urme adânci în firava sa îmbrăcăminte de lemn, bisericuța se încumetă încă să lupte cu timpul. De pe șoseaua ce străbate satul, mergând spre Dorohoi, acoperișul mic abia i se zărește din marea de cruci ce-o înconjoară. Clopot-nița din față, ce abia se mai ține pe picioare, e cel dintâi semn disperat că monumentul e în pericol și că trebuie salvat.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
