După Revoluția din 1989, studenții din București și-au manifestat dorința de a avea o biserică a lor. Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, le-a dăruit tinerilor biserica din apropierea Universității din București, fosta Biserică Rusă, numită în prezent Biserica Sf. Nicolae – Ghica, care funcționează ca paraclis universitar, și l-a numit paroh pe Părintele Vasile Gavrilă.

Astfel, a început lucrarea de înnoire duhovnicească și misionară de modelare a sufletelor tinerilor. Lăcașul de cult, loc de întâlnire pentru tinerii din ASCOR, a ajuns cunoscut drept „Biserica studenților”.

În prezent, pe lângă lucrarea misionară bogată, se află în desfășurare un amplu proces de restaurare al bisericii, care va fi încununat cu resfințirea lăcașului de cult.

Până la mult așteptatul moment al sfințirii, mai sunt necesare câteva etape: restaurarea fațadelor, consolidarea și înlocuirea învelitorilor, lucrări care necesită suma de 265.600 de euro.

Pentru a strânge această sumă, Părintele Vasile Gavrilă a făcut un apel la membrii comunității, dar oricine dorește să ia parte la această lucrare de restaurare a monumentului istoric are posibilitatea să doneze direct la biserică, alături de pomelnicul membrilor familiei, sau în contul menționat la sfârșitul articolului.

Ctitorii sunt pictați în tabloul votiv al Bisericii ctitorită de ei, cu un chivot în mâini, pe care-l înfățișează, la Judecata de Apoi, Mântuitorului, stând pe Tronul Slavei; știu că nu sunteți nici voievozi, nici boieri după statutul social, ca să aveți puterea de a duce un chivot propriu; dar, spiritual, suntem toți fii ai Împăratului și vă chem ca, împreună cu mine și comunitatea pe care o slujesc de 30 de ani, să pregătim Chivotul Bisericii, în care strălucesc chivotele celor care își găsesc mântuirea în el, pentru marea noastră întâlnire cu Împăratul Slavei!

Părintele Vasile Gavrilă

Părintele Vasile Gavrilă la finalul Sfintei Liturghii, februarie 2023. Foto: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

Ce lucrări s-au făcut până în prezent

Până în prezent a fost consolidată turla principală și o turlă secundară (din cele șapte). Au fost refăcute toate instalațiile (de alimentare cu energie electrică, cu gaze și apă, canalizarea), au fost hidroizolate temelia bisericii și demisolul, a fost restaurată pictura, a fost înlocuită o parte dintre învelitoare și au fost restaurate și integrate fațadele (piatra și ornamentele) într-un procent de 75%. Valoarea lucrărilor deja executate se ridică la 638.662 de euro.

Turlele sunt specifice stilului arhitectural rusesc

O biserică unică în România

Zidurile masive, care adăpostesc o istorie de mai bine de un secol, și turlele în formă de bulbi de ceapă, specifice stilului rusesc, sunt o apariție inedită în peisajul urban al Bucureștiului.

Unicitatea acestei biserici este dată de stilul arhitectural, de tezaurul pe care îl deține și de faptul că este ultima ctitorie a dinastiei Romanovilor.

Lăcașul de cult a fost ridicat între anii 1905-1909 la inițiativa ambasadorului rus în România, Mihail Nicolaevici Giers, cu sprijinul Țarului Nicolae al II-lea Romanov, care a donat o sumă considerabilă de bani.

Scopul ridicării bisericii era acela de a servi comunitatea rusă din București, dar și întărirea relațiilor diplomatice dintre cele două țări. Lăcașul de cult a fost sfințit în ziua de 25 noiembrie 1909.

La scurt timp, în 1918, în timpul Revoluției Ruse, Țarul Nicolae a fost martirizat împreună cu soția sa, Împărăteasa Alexandra, și cu cei cinci copii. Membrii familiei Romanov au fost canonizați în anul 2000, cu data de prăznuire în 17 iulie.

Cele două icoane din catapeteasma bisericii, cea a Sfântului Ierarh Nicolae și cea Sfintei Mucenițe Alexandra, Împărăteasa, au rămas ca mărturie a binefacerilor celor doi ctitori, țarul și soția sa.

Icoana Sfântului Nicolae, din catapeteasmă

Icoana Sfintei Alexandra Împărăteasa, din catapeteasmă

Catapeteasma bisericii, cea care atrage incontestabil admirația privitorului, este o lucrare unică în România. Sculptată în lemn și poleită cu aur, a fost realizată la Moscova de pictorul Viktor Mihailovici Vasnețov după modelul catapetesmei din Catedrala „Sfântul Arhanghel Mihail” de la Kremlin. Vasnețov este, de asemenea, autorul fațadei celebrei Galerii de artă Tretiakov din capitala Rusiei.

Biserica a ieșit de sub autoritatea Patriarhiei Moscovei în anul 1957, când a intrat în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.

Catapeteasma bisericii, sculptată în lemn și poleită cu aur. Foto: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

Sculptura recentă care îmbracă icoana Maicii Domnului Pantanassa a fost realizată de Pr. Emanuel Ganciu. Foto: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

În rezumat, aspecte demne de reținut privind această biserică cu o biografie singulară în patrimoniul autohton și universal ortodox sunt:

este primul paraclis universitar, după 1990;
este primul lăcaș de cult din România căruia i-a fost dăruit un fragment din moaștele Sfântului Siluan Athonitul, în anul 1992;
este ultima ctitorie a țarilor din dinastia Romanov;
este prima biserică din România care a deținut o copie a icoanei Maicii Domnului Pantanassa, dăruită în 2002, de starețul Efrem Vatopedinul;
este singurul monument istoric din România care mai păstrează elemente ale stilului rusesc autentic de la începutul secolului al XX-lea.

Tezarul spiritual

Cu privire la tezaurul spiritual al bisericii, Părintele paroh Vasile Gavrilă declară:

Valoarea spirituală a acestui locaș sfânt cred că va putea fi evaluată corect doar la Judecata de Apoi, atunci când toți foștii studenți – care și-au găsit calea mântuirii înlăuntrul său – vor trece prin fața Tronului Dumnezeiesc purtând în mâinile lor, ca ofrandă, tot ceea ce au făcut ei pentru Biserică, pentru semenii lor și pentru Dumnezeu, după ce și-au definit sensul vieții și rostul vocației, revelat prin întâlnirea cu Hristos, prin Evanghelie și Potir, în Biserica Studenților; toți oamenii de cultură și de știință, din toate domeniile.