Sfântul Constantin Brâncoveanu și Muntele Athos

În cei 26 de ani de domnie, Domnitorul martir Constantin Brâncoveanu s-a arătat un neobosit ctitor de biserici și mănăstiri, revărsându-și milostivirea îndeosebi spre locașurile monahale, până la Sinai, Muntele Athos și Ierusalim. În Sfântul Munte, Vodă Brâncoveanu și-a arătat mărinimia către nouă din cele douăzeci de mănăstiri athonite.

Mănăstirea Marea Lavră

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a ajutat Marea Lavră în două rânduri, la 1691 și la 1696 Mănăstirea Marea Lavră.

Aflat în cel de-al treilea an al domniei (1691), Sfântul Constantin Brâncoveanu vedea țara secătuită de roiuri de lăcuste care devastau de șapte ani „încă din zilele lui Șerban Voda (…) de se făcea multă stricăciune și pagubă”. Amintirea minunilor din vremea procesiunii din 1641 cu sfintele moaște (preacinstitul cap al) Sfântului Mihail al Sinadelor pe vremea domnitorului muntean Matei Basarab (1632-1654), nu s-a șters multă vreme din sufletul poporului dreptcredincios. Astfel, Sfântul Constantin Brâncoveanu a adus din nou moaștele Sfântului Mihail Mărturisitorul.

Atunci domnitorul „trimis-au la Sfetagora și au pohtit pe părinții de acolo cu rugăciune de au adus capul lui Sfântul Mihail Sinadichi (…) de umbla făcând rugăciuni și sfeștanii prin toate locurile unde erau lăcuste”, scăpând țara de năpasta. Drept mulțumire pentru binecuvântarea revărsată asupra țării, domnitorul „au făcut cunună de aur cu pietre scumpe asupra capului și au făcut cutie de argint frumoasă de au așezat capul Sfântului” (Cronica logofătului Radu Greceanu), iar mănăstirii Marea Lavră a dăruit 6000 de aspri anual.

Tot în 1691, Constantin Brâncoveanu a dăruit Relicvariul pentru moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur (o parte din brațul stâng) – dăruite de Împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul și de Constantin al VIII-lea. Relicvariul este realizat din argint, cu 5 turle, iar pereții laterali sunt decorați pe primul registru cu portrete de sfinți în relief, iar pe registrul superior cu elemente florale și serafimi.

În anul 1713, din banii donați de Vodă Brâncoveanu, la Marea Lavră se construiește un paraclis în cinstea icoanei Maicii Domnului „Cucuzelița”.

Mănăstirea Sfântul Pavel

Pe când Antioh Vodă al Moldovei, în anul 1698, închina Zografului altă zidire a lui Ștefan, Căpriana din Basarabia, Vodă Brâncoveanu zidea turnul de apărare cu chiliile, din aripa ieșită în afară, și trapeza.

În plus, a construit și paraclisul Sfinții Împărați Constantin și Elena. O inscripție, astăzi dispărută, menționa că paraclisul a fost zugrăvit în 1708 „cu ajutorul prea cuviosului sânt egumen chir Luca și cu cheltuiala prea luminatului Io Constantin Voievod, din neamul Basarab”. Tabloul votiv îi reprezenta pe ctitori, Constantin Brâncoveanu și doamna Maria. Paraclisul este total refăcut azi, fiind închinat Sfinților Martiri Brâncoveni, ca noi ctitori ai mănăstirii.

La „Sfântul Pavel”, domnul a ajutat pe călugări atât direct, cât și indirect. Începând din 15 mai 1698, i-a acordat o sumă anuală de 150 de taleri.

I-a ajutat însă și indirect pe monahii athoniți. Între 1688-1694 a emis șapte documente, cuprinzând mile către aceasta – scutiri de impozite, întăriri de moșii și de țigani etc. În plus, dintr-o milă către mănăstirea Jitianu (1689), o parte din bani luau drumul mănăstirii athonite.

O danie neobișnuită

Înaintea bătăliei de la Zărnești (1690) dintre austrieci și turci, lângă care erau și români, sosește din Rusia arhimandritul Isaia, de la mănăstirea Sfântul Pavel, din Muntele Athos. El era încărcat de daniile de tot felul, ce le strânsese, în drumul său prin Rusia. Acuzat de Constantin Bălăceanul ca fiind spion al lui Constantin Vodă Brâncoveanu, părintele Isaia este predat generalului austriac Haizler, care dispune arestarea arhimandritului Isaia și confiscarea tuturor lucrurilor sale.

După doi ani și jumătate, arhimandritul Isaia sosește în Țara Românească și se jeluiește lui Constantin Vodă Brâncoveanu, care, impresionat, cere mitropolitului Teodosie să cheme marea adunare spre a judeca această întâmplare. Mitropolitul convoacă pe reprezentanții țării; aceștia judecă împrejurările și hotărăsc ca arhimandritul, recte mănăstirea Sfântul Pavel de la Athos, să se despăgubească, luând în stăpânirea sa moșiile, satele și țiganii ce avea aga Constantin Bălăceanul în țară. Era, așadar, o confiscare a averilor lui, care se dau în stăpânirea mănăstirii Sfântul Pavel.

Călugărul athonit, prin bunăvoința adunării naționale, își găsea o despăgubire completă. Era o danie neobișnuită făcută mănăstirii Sfântul Pavel în mod indirect, în urma unei confiscări.

Danii pentru alte șapte mănăstiri athonite

La Mănăstirea Dionisiu, Constantin Brâncoveanu a trimis ajutoare în bani de două ori. În data de 6 aprilie 1696 a acordat suma de 8.000 de bani pe an, iar la 6 februarie 1712, 100 de taleri pe an plus 20 de taleri monahului care va veni să ridice suma.

La Hilandar, domnitorul martir a trimis bani în 1704, după cum și Mănăstirea Pantokrator a beneficiat de sprijinul său. Indirect a întărit și Mănăstirea Simonopetra, prin mile către metohul ei – mănăstirea Mihai Vodă.

Mănăstirea Vatoped a fost sprijinită în trei rânduri – în 1692 (cu 20.000 de aspri), 1696 (aceeași sumă) și în 1702.

În 1703 O sumă necunoscută a fost trimisă Mănăstirii Xenofont, iar pe 30 octombrie același an, Constantin Brâncoveanu scutește de dări schitul Roaba, metoh al Xenofontului.

Mănăstirea Xiropotamu a fost ajutată indirect, prin metohul ei – Plumbuita (500 de ughi).

Proschinitarului lui Ioan Comnen

Sfântului Constantin Brâncoveanu îi datorăm și acel prețios Prosehinetariu al Sfântului Munte, redactat de Ioan Comnenul, vlădică de Silistra și tipărit la Snagov, în 1701, din porunca domnitorului.

Cuvântul proschinitar provine de la grecescul „proschinitarion” și înseamnă Manualul închinătorului. Prosehinitarele pot fi denumite ghiduri pentru pelerinii ce vizitează Sfintele Locuri.

Proschinitarul lui Ioan Comnen Primul a fost primul proschinitar al Sfântului Munte Athos tipărit pe pământ românesc. Erudit profesor al Școlii Domnești din București și medic al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Ioan Comnen și-a scris proschinitarul în 1698, în urma pelerinajului făcut la Sfântul Munte Athos în același an. La trei ani de la scrierea proschinitarului, Comnen îl tipărea la Snagov, în 1701.

Titlul complet al Proschinitarului lui Ioan Comnen – în traducere românească – este următorul: „Proschinitarul Sfântului Munte Atlios. Scris și tipărit în timpul luminatei domnii a prea evlaviosului, prea măritului și prea înălțatului domnitor și principe al întregii Țări Românești, Domnul Ioan Constantin Basarab Voievod. Dedicat prea sfințitului mitropolit al Țării Românești, Domnului Teodosie. Cu grija și cheltuiala luminăției sale, Domnul medic Ioan Comnen. Că să fie dăruit credincioșilor pentru mântuirea Iui. Tipărit de Ieromonahul cel din Iviria. în mănăstirea Snagov”.

Proschinitarul lui Comnen este considerat Cea mai bună descriere a Sfântului Munte făcută pentru pelerini, de aceea s-a și bucurat de cea mai mare circulație.

Manuscrisul original al Proschinitarului lui Comnen s-a conservat în Biblioteca universitară din Iași.

Sursa: doxologia.ro

Foto: Paraclisul Icoanei Maicii Domnului Cucuzelița de la Marea Lavră

Comentarii Facebook


Știri recente

Biserica Icoanei a fost sfințită | FOTO

Biserica Icoanei a fost resfințită duminică, 22 mai 2022, după ample lucrări de restaurare. Slujba de târnosire și Sfânta Liturghie au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal. La finalul slujbei, Preafericitul…