Omul nu poate trăi fără a avea un sens, fără să ştie că păşeşte pe o cale nu oricum, ci privind spre o ţintă. Atunci când viaţa îi este lipsită de sens, el îşi pierde echilibrul şi se îmbolnăveşte sufleteşte. Acest lucru a fost dovedit cu succes de psihologia existenţialistă, ce şi-a bazat terapia pe aşa-numita metodă a recuperării sensului vieţii, prin care a izbutit deseori să obţină o reechilibrare a parcursului existenţial al omului.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
