În data de 29 aprilie se împlinesc 9 ani de la trecerea la Domnul a arhimandritului Roman Braga, mărturisitor al Ortodoxiei în temnițele comuniste, ajuns preot misionar în Brazilia și Statele Unite.

Părintele Roman Braga s-a născut în data de 2 aprilie 1922, în localitatea Condrița, Basarabia, și a fost al șaptelea copil al părinților Cosma și Maria. Urmează clasele primare în satul natal, după care, la vârsta de 12 ani intră ca frate la Mănăstirea Căldărușani, de lângă București.

Un an mai târziu, se înscrie la Seminarul Teologic de la Cernica. După desființarea acestuia, în 1940, se transferă la Seminarul Central din București, iar ultimul an îl încheie la Seminarul Teologic din Chișinău.

Ulterior, se întoarce la București, unde, în perioada 1943 – 1947, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și cele ale Seminarului pedagogic „Titu Maiorescu”.  În anul 1947, absolvă Facultatea de Teologie din București cu mențiunea „magna cum laude” și își obține certificatul de profesor de Limba română și Religie.

Perioada petrecută în închisoare

A fost arestat în anul 1948 sub fiind acuzat de legături cu mișcarea legionară, deși nu existau dovezi care să sugereze acest lucru. După un an de cercetări și anchetări, este condamnat la 5 ani de închisoare pentru omisiune de denunț și ajutor. Este trimis la penitenciarul Pitești și apoi la muncă forțată la „Canal”, la colonia Peninsula.

Eliberat în anul 1953, cu domiciliu obligatoriu în București, reușește să fugă la Iași, unde se afla sora lui, Maica Benedicta. Remarcat de Mitropolitul Serafim Rusanul, intră în viața monahală în data de 2 ianuarie 1954, fiind hirotonit diacon patru zile mai târziu, în data de 6 ianuarie.

În anul 1959 este anchetat din nou de autoritățile comuniste, pe motivul că ar fi făcut parte, în perioada studenției, din grupul Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. A fost condamnat la 18 ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civică pentru „activitate dușmănoasă la adresa regimului”.

Încarcerat la Penitenciarul Balta Albă, execută numai 5 ani din pedeapsă, fiind eliberat cu ocazia amnistiei generale a deținuților politici din 1964. După eliberare, Episcopul Valerian Zaharia de la Oradea îl hirotonește preot.

La 1 ianuarie 1965 a fost instalat ca preot la Negrești, Țara Oașului, unde își desfășoară activitatea timp de trei ani, după care a fost transferat la Parohia Sârbi de lângă Oradea.

Preot misionar peste Ocean

Este trimis într-un final ca preot misionar în Brazilia, pentru comunitatea românească din Sao Paolo, unde slujește până în 1972, când își începe misiunea pastorală în America de Nord. Timp de 7 ani se îngrijește de educația religioasă a copiilor, traduce texte religioase din română în engleză și transpune cântările bisericești în limba engleză.

În anul 1979, este numit preot la Parohia „Sfânta Treime“ din Youngstown, Ohio, și apoi, în 1982, preot la Catedrala „Sfântul Gheorghe“, din Southfield, Michigan.

Un an mai târziu, este numit duhovnic al Mănăstirii „Schimbarea la Față“ din Ellwood City, Pennsylvania, unde slujește până în 1988, când se retrage la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“, Rives Junction, Michigan, acolo unde stareță era sora lui, monahia Benedicta.

A trecut la Domnul în data de 29 aprilie 2015, în urma unei lungi suferințe.

Foto credit: arhivă Basilica.ro