La sărbătoarea Botezului Domnului, marți, 6 ianuarie 2015, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor cartierului zălăuan Porolissum. La Sfânta Liturghie Preasfinția Sa a fost înconjurat de părinții slujitori ai acestui locaș de cult, Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, parohul bisericii și consilier social al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte coslujitor Ioan Pop și Preacucernicul Părinte Adrian Mureșan, dar și Preacuviosul Părinte Arhimandrit Antonie Pința, exarul mănăstirilor din Episcopia Sălajului.
Potrivit rânduielii bisericești, la finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită sfințirea cea mare a apei, în prezența a numeroși credincioși prezenți la slujbă, în ciuda faptului că pentru toți angajații a fost zi lucrtoare. După săvârșirea slujbei, toți cei prezenți au fost stropiți cu aghiasmă mare, la ieșirea din biserică, de către Preasfințitul Părinte Petroniu și ceilalți preoți împreună slujitori.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Petroniu a arătat faptul că în Vechiul Testament nu exista botezul, legământul dintre poporul ales și Dumnezeu făcându-se prin tăierea împrejur, care era pentru cei de parte bărbătească. Cel care a botezat pentru prima oară a fost Sfântul Ioan Botezătorul, însă el a venit să boteze prin botezul pocăinței. Rolul lui era nu de a ierta păcatele, aceasta făcându-se prin Hristos.
Încă de la alungarea primilor oameni din rai a fost făgăduit un Izbăvitor și tot Vechiul Testament, prin profețiile făcute, începând cu Moise, aminteau despre un Mântuitor.
Având Sfântul Ioan Botezătorul o autoritate atât de mare în acea vreme, oamenii l-au întrebat pe acesta dacă el este Hristosul? Prin răspunsul dat de Sfântul Ioan s-a arătat că oricâtă autoritate morală ar avea un om, față de Dumnezeu este nimic, fiindcă omul din nimic a fost adus în existență și atunci când păcătuiește se întoarce spre neantul din care a fost creat. Omul sporește în viață numai în comuniunea cu Dumnezeu, cu sfinții și cu Biserica.
Prin plinirea dreptății făcute în urma botezului Domnului de către Ioan Botezătorul s-au realizat de fapt toate profețiile Vechiului Testament, a mai arătat Preasfințitul Părinte Petroniu. Botezul Domnului este momentul în care întreaga Sfântă Treime se revelează: Tatăl grăind din cer, Fiul botezându-se în Iordan, iar Duhul Sfânt pogorându-se în chip de porumbel. De aceea, acest moment se mai numește Teofanie sau arătarea lui Dumnezeu. Acum Sfânta Treime este prezentă în mod fizic prin Fiul care este Dumnezeu și Om în același timp, prin glasul Tatălui auzit din cer și prin porumbelul, care era practic Duhul Sfânt prezent la Iordan.
Rolul Sfântului Ioan era acela de Înaintemergător, adică să pregătească evreii pentru a-L primi pe Hristos, și de Botezător, în același timp, pentru a arăta în lume cine este Iisus Hristos. Această întâlnire reflectă realizarea unor profeții din Vechiul Testament. În toată această perioadă a sărbătorilor de iarnă, în evangheliile citite la Sfânta Liturghie se arată câte o profeție din Vechiul Testament și împlinirea acestei profeții, Preasfințitul Părinte Petroniu dând exemple în acest sens.
La evenimentul botezului, Mântuitorul își face practic debutul în lume. După botez Mântuitorul se duce în pustie pentru a fi ispitit, fiind mânat de Duhul. Acest lucru se face pentru ca începutul activității să fie făcut prin post, prin asceză și după aceea să înceapă bătălia cu diavolul, după 40 de zile de ajun negru. Abia după ce l-a biruit pe vrăjmașul în pustiul Quarantaniei au venit îngerii și-I slujeau, Mântuitorul plecând după aceea, cu puterea Duhului, în Galileea să-și înceapă activitatea, unde și-a ales mai întâi Apostolii.
La persoana lui Iisus Hristos îndumnezeirea constă în faptul că Duhul Sfânt, care din veșnicie se odihnea asupra persoanei Fiului lui Dumnezeu, ca Dumnezeu, după înviere se odihnește și asupra firii umane a lui Iisus Hristos. Mântuitorul n-a fost trimis de Tatăl și părăsit în lume. Aceasta s-a întâmplat o singură dată pe cruce când a strigat Mântuitorul: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Acest lucru s-a întâmplat pentru faptul că Dumnezeu este viață și este izvorul vieții, așa încât era o contradicție între a fi viu și a fi mort și atunci, ca Om a fost părăsit de Dumnezeu pentru a muri, ca prin moarte să surpe pe cel ce avea stăpânire asupra morții, adică pe diavolul.
La finalul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Petroniu a subliniat importanța praznicului Botezului Domnului și prin faptul că acum se săvârșește slujba Sfințirii cele mari a apei, arătând și modul cum trebuie să fie consumată aghiasma de către credincioși. Astfel, Preasfinția Sa a explicat faptul că prima dată se ia apa sfințită, întrucât ea este sfințită și doar apoi anafora, întrucât aceasta este doar binecuvântată.
Piatra de temelie a bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din cartierul Porolissum a fost sfinţită la sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh din anul 2000, crucea ridicării acestei biserici fiindu-i încredințată Preacucernicului Părinte Alexandru Horvat. În anul 2004 Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit slujba de binecuvântare a lucrărilor efectuate la noul locaş de cult, iar în anul 2009 a fost sfinţită de către Preasfinția Sa şi casa parohială. În urma trecerii fulgerătoare la Domnul a părintelui paroh Alexandru Horvat, la sfârșitul lunii iulie a anului 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a numit ca preot paroh pe Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, apropiat colaborator al părintelui Alexandru Horvat, în calitate de inspector în cadrul sectorului social-filantropic de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului.
În prezent sunt în curs de finalizare lucrările de pictură din interiorul locaşului de cult, nădăjduindu-se ca în perioada următoare biserica să fie târnosită.
