Luna lui august, în 15 zile, prilejuiește pomenirea Adormirii Maicii lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare Maria.
Adormirea Maicii Domnului, Uspenia sau Sfântă Maria Mare, cum este numit praznicul în popor, este sărbătoarea care prăznuiește Adormirea Sfintei Fecioare Maria, adică mutarea ei din viața aceasta trecătoare, la cea veșnică și neîmbătrânitoare, în Împărăția Fiului ei.
Sfânta Tradiție a Bisericii învață că simțindu-și apropierea sfârșitului vieții ei pământești, Maica Domnului s-a așezat în casa ei din grădina Ghetsimani, pe un pat, așteptând mutarea către Împărăția Fiului ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții Apostoli care erau împrăștiați în toate părțile lumii, cunoscute în vremea aceea, pentru a propovădui Evanghelia Mântuitorului Hristos, au fost aduși în chip minunat pe nori, la Ierusalim, pentru a o prohodi pe Maica Domnului și a-i așeza trupul în mormânt. Dintre Sfinții Apostoli lipsea însă Toma, care a ajuns la Ierusalim după 3 zile, adică tocmai după înmormântarea Maicii Preacurate. Acesta s-a rugat stăruitor să-i fie deschis și lui mormântul, pentru a o vedea încă o dată pe Maica lui Hristos. Milostivindu-se către rugăciunile sale stăruitoare, Sfinții Apostoli au deschis mormântul Maicii Sfinte, însă au văzut că, prin minune, trupul ei fusese mutat împreună cu sufletul ei, către cereștile locașuri, iar mormântul era gol. Au cunoscut din aceasta că Maica Domnului se înălțase pentru a sta în preajma Fiului ei cel mult iubit, Iisus Hristos, în slava Împărăției Sale.
Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deși mărturii despre existența ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de acum o foarte mare dezvoltare. În secolul al V-lea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur în Siria, fiind menționată în documentele datând din acest secol.
Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, orașul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului și Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această Biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.
În secolul al VI-lea, sărbătoarea este menționată și în Apus, pentru prima dată la Sfântul Grigorie, episcopul de Tours (†593 sau 594), cu deosebirea că acolo Adormirea Maicii Domnului se sărbătorea la date diferite de tradiția Răsăritului, la 18 ianuarie, iar în unele părți la 15 ianuarie.
Se pare că generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani și care a fixat definitiv și data sărbătoririi ei la 15 august.
În Apus, sărbătoarea a fost generalizată puțin mai târziu de către papa Teodor I (642-649), care era originar din Ierusalim, și care a impus data de 15 august ca dată a sărbătoririi Adormirii Maicii Preacurate, ca în Răsărit.
Numai creștinii din Galia și copții egipteni sărbătoresc până astăzi Adormirea Maicii Sfinte, la vechea dată a prăznuirii ei, adică în 18 ianuarie.
Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucură de o mare cinstire în rândul credincioșilor ortodocși, având rânduită o perioadă de două săptămâni de postire, înaintea sărbătorii, ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru acest eveniment sfânt din viața Maicii Domnului. În seara dinaintea sărbătorii se săvârșesc în toate bisericile Vecernia cu Litie și chiar Privegherea întreagă, adică și slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului. Foarte multe mănăstiri din țară adună cu prilejul acestui praznic sute și mii de pelerini în jurul zidurilor lor, ei petrecând întreaga noapte în rugăciune, cântare și priveghere.
La bucuria deplină pe care o împărtășește acest praznic se ajunge prin spovedania de păcatele săvârșite și prin unirea cu Hristos Mântuitorul, în Sfânta Taină a Împărtășaniei, din cadrul Sfintei Liturghii, săvârșite în ziua praznicului. (Articol publicat în data de 13 august 2011)
