De sărbătoarea adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Zalău. Alături de Preasfinția sa au mai slujit Preacucernicii Părinți membrii ai Permanenței Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului, părinții inspectori de la Centrul Eparhial și alți preoți din Eparhie. În cadrul Sfintei Liturghii Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe seama parohiei Hurez, protopopiatul Șimleu Silvaniei, pe părintele diacon Marius Dângă, după cum ne-a precizat Arhid. Adrian Onica.
Tot cu această ocazie, în baza aprobării date de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului a fost hirotesit arhimandrit.
În cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu a precizat faptul că deși prăznuim adormirea Maicii Domnului, eveniment trist, la care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și-a încheiat viețuirea pământească, noi avem în minte cuvintele troparului acestei sărbători, care spun că Sfânta Fecioară Maria nu a părăsit lumea, ci s-a mutat la viața de veci, alături de Fiul său, unde se roagă pentru ca toți creștinii să fie izbăviți de moartea cea sufletească. Autorul acestei frumoase cântări bisericești scoate aici în evidență faptul că moartea sufletească este mult mai gravă decât cea trupească. Moartea trupurilor oamenilor este una dintre consecințele păcatului strămoșesc, de care nu poate scăpa nimeni, de vreme ce și Fiul lui Dumnezeu făcut om a trebuit să moară.
Cei care însă prin voia lor ajung robi ai păcatului și cad în moarte sufletească se pot ridica cu ajutorul lui Dumnezeu, dar și prin eforturi proprii. Un exemplu clasic de revenire din calea păcatului avem în persoana fiului risipitor.
Pornind de la aceste idei Preasfințitul Părinte Petroniu a vorbit apoi despre ceata călugărească alcătuită din oameni trăitori în lume, care însă sunt morți pentru ea.
Făcând o trecere prin istoria monahismului, Preasfințitul Părinte Petroniu a adus apoi exemple din literatura duhovnicească unele modele de împlinire a celor trei voturi monahale, pentru a conștientiza la ce înălțime sufletească au ajuns unii călugări.
În continuare Preasfinția sa a explicat unii termeni ce țin de cuvântul călugăr și de viața monahală, precum și treptele monahismului, începând de la intrarea în mănăstire, dar a vorbit și despre distincțiile sau rangurile ce le pot primi călugării.
Preasfințitul Părinte Petroniu a subliniat faptul că monahismul nu este pentru toată lumea, iar cei care au depus voturile monahale știu prea bine că au făcut-o de bunăvoie și ce obligații au de îndeplinit.
Sfinții Părinți de la Sinodul al VI-lea ecumenic au hotărât în canonul 43 că „viața anterioară, păcătoasă, a cuiva, nu este piedică pentru intrarea în monahism”, de aceea Biserica acceptă în mănăstire orice om, oricât ar fi de păcătos, care vrea să se căiască de păcatele sale, însă nu admite ca cei din mănăstire să trăiască în păcat.
La final, Preasfinția sa a felicitat pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Antonie Pința pentru distincția primită.
