În duminica a treia din Postul Mare a fost prăznuită cinstita și de viață făcătoarea Cruce. Importanța deosebită pe care o ocupă Sfânta Cruce în teologia ortodoxă se reflectă și în imnografia liturgică, mai cu seamă în cea din timpul Postului Mare. Troparele închinate Sfintei Cruci nu fac parte doar din slujbele Duminicii Sfintei Cruci, ci și din ale întregii săptămâni a înjumătățirii postului, de aceea această săptămână mai este numită „Săptămâna purtătoare de Cruce” sau „Sfânta și luminoasa săptămână în care e arătată lumii Crucea”, potrivit Ziarul Lumina. În săptămâna a patra din Postul Mare, în idiomele de la Vecernie și Utrenie, învățătura ascetică trece pe un plan secund, dar toate sunt combinate cu tema Crucii: „Ca și cu niște aripi sub umbrirea Crucii mergând, iată că am înjumătățit bogăția postului cea de mântuire, Hristoase Iisuse Dumnezeule, prin care îndreptează-ne pe noi la limanul patimii Tale” (stihira a treia de la cântarea a treia a Utreniei zilei de miercuri); „Tăria postului este dumnezeiasca Cruce, ajutătoare celor ce priveghează, întărire celor ce postesc, apărătoare celor ce li se face război. Acesteia, adunându-ne noi credincioșii, să ne închinăm ei cu dragoste, bucurându-ne” (stihira a doua de la cântarea a noua a Utreniei zilei de joi).
Împletirea învățăturii ascetice cu tema Crucii ține de relația dintre Domnul Hristos și „pana cu care Hristos a semnat actul eliberării noastre”, întrucât „isihia, concentrarea gândurilor și stăpânirea de sine, ce favorizează rugăciunea și urcușul spre Dumnezeu, nu pot fi dobândite decât grație ostenelilor ascetice, nefiind decât consecința împăcării universale realizate de Cruce”, arată ieromonahul Makarios Simonopetritul.
