Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron și istoria colivei

Prima sâmbătă din Postul Mare are o dublă semnificație: începutul pomenirilor celor adormiți și comemorarea Sfântului Teodor Tiron, de numele căruia se leagă introducerea binecuvântării colivei în tradiția liturgică a Bisericii și, mai târziu, în slujba Panihidei. Sinaxarul din Triod pentru această zi amintește de minunea colivelor, a cărei narațiune e atribuită Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfârșitul secolului IV). În timpul împăratului Iulian Apostatul, acesta a poruncit să fie stropite cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în piața cetății imperiale, pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creștinilor, informează „Ziarul Lumina”.

Mucenicul Teodor s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Iulian și sfătuindu-l să fiarbă boabe de grâu (în greacă „kolva”, de unde și românescul „colivă”) și să le împartă locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceștia să nu fie nevoiți să cumpere alimente de la piață. Arhiepiscopul a stabilit ca în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, să se serbeze un praznic în memoria acestei minuni și a Sfântului Teodor. Din acest motiv, în Tradiția Bisericii, această sâmbătă a mai fost numită Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta colivelor. Rânduiala binecuvântării colivelor în această zi are o semnificație diferită, aceea a comemorării minunii Sfântului Teodor, motiv pentru care apar și mici modificări în slujba Panihidei. Aceasta nu mai cuprinde Psalmul 90 și „Aliluia” ca la Panihida pentru cei adormiți, ci Psalmul 142 și „Dumnezeu este Domnul” festiv, un canon al Sfântului Ioan Damaschin la această minune, după care se face binecuvântarea colivelor.

Comentarii Facebook


Știri recente