Creștinii ortodocși se află astăzi, 6 iulie 2014, în Duminica a IV-a după Rusalii. Potrivit rânduielii Bisericii noastre, la Sfânta Liturghie s-a citit Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 8, versetele de la 5 la 13, fragment care prezintă Vindecarea slugii sutașului.
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a arătat că „Evanghelia Duminicii a IV-a după Rusalii ne relatează cum Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat în Capernaum pe servitorul sau sluga unui centurion roman. Această minune are un înțeles profund caritabil și în același timp un înțeles misionar. Vindecarea unui om bolnav de alt neam decât evreu și de altă religie decât cea iudaică are un înțeles misionar simbolic. Ea prevestește faptul că Evanghelia lui Hristos va fi propovăduită în toată lumea, la toate popoarele, pentru că Dumnezeu iubește pe toți oamenii. Mântuitorul Iisus Hristos arată acum ucenicilor Săi că poate descoperi credință puternică și în alte popoare decât în poporul evreu. Sutașul preînchipuie diferite etnii care vor crede în Hristos. Domnul Iisus Hristos văzând credința mare a sutașului zice: Adevărat grăiesc vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avram, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția Cerurilor. Această profeție nu se va întâmpla cândva, într-un viitor îndepărtat, ci începe a se împlini chiar acum când Iisus laudă credința sutașului roman. Sutașul din Evanghelia de astăzi preînchipuie popoarele, altele decât poporul lui Israel, care vor veni la Hristos, vor crede în El și se vor mântui. Așadar, vor crede în El și se vor mântui muți oameni pe care evreii îi considerau necurați și necredincioși”.
Evanghelia ne arată că iubirea milostivă față de cel bolnav întărește credința sutașului că Iisus poate vindeca pe servitorul său, a precizat Preafericirea Sa, arătând în continuare că una dintre calitățile spirituale ale sutașului este bunătatea milostivă: „Vedem că, deși sutașul este mai mare peste o sută de soldați și poate să înlocuiască un soldat bolnav cu un soldat sănătos, totuși el este preocupat de sănătatea servitorului său credincios când acesta s-a îmbolnăvit. În fața lui Iisus Hristos sutașul exprimă suferința servitorului care nu poate cere direct lui Iisus să îl vindece. Un centurion roman acordă atâta atenție unui servitor al său, încât bunătatea și credința sa sunt lăudate de Iisus în auzul tuturor. Acest sutaș este un om bun la suflet, un om milos și plin de compasiune, iar această bunătate milostivă a lui îi dă curaj să meargă la Iisus despre care a auzit că a vindecat o mulțime de bolnavi și să îi ceară vindecarea servitorului său”.
Cuvântul vindecător al lui Hristos este cuvânt mântuitor
Evanghelia ne arată că pe lângă marea virtute a bunătății sale sufletești acest sutaș are și o altă mare virtute și anume smerenia, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Deși, este comandant peste o sută de soldați și reprezintă puterea stăpânitoare a Romei peste Țara Sfântă sutașul se smerește zicând: Nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci spune un cuvânt și se va vindeca sluga mea. Apoi, motivează: Și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face. Pornind de la puterea mobilizatoare a cuvântului care pune în mișcare persoana sutașul de fapt vrea să exprime credința sa în puterea vindecătoare a lui Iisus despre care auzise că a vindecat o mulțime de bolnavi. Deși, sutașul vorbește despre puterea mobilizatoare a cuvântului său totuși el recunoaște cu nu are putere vindecătoare asupra trupului omenesc. Din acest motiv sutașul cere acum lui Iisus cuvânt vindecător. Prin aceasta sutașul mărturisește indirect că Iisus nu este un om obișnuit ca toți oamenii, ci El are o putere deosebită, alta decât cuvântul uman mobilizator. Cuvântul vindecător al lui Hristos este cuvânt mântuitor, adică îl ridică pe om din starea de boală la starea de sănătate, din păcat la sfințenie și din moarte la viață”.
Cea de-a treia calitate spirituală a sutașului este credința profundă: „Când Mântuitorul Iisus Hristos constată că sutașul păgân recunoaște că El este Dumnezeu Vindecător descoperă tuturor a treia mare virtute a acestui sutaș și anume credința lui profundă, că Iisus Hristos este Stăpânul Vieții. Astfel, după ce Hristos Domnul descoperă în sufletul sutașului bunătatea milostivă, smerenia adâncă și credința puternică îi răsplătește aceste virtuți cu bucuria vindecării servitorului său pentru care el s-a rugat ca Iisus să-l vindece. Astfel, Evanghelia ne arată că nu trebuie să ne rugăm numai pentru noi înșine, ci și pentru alții”, a spus Preafericitul Părinte Daniel.
Biserica ne cere să ne rugăm nu numai pentru noi înșine, ci și pentru toți bolnavii
Patriarhul României a subliniat faptul că Evanghelia de astăzi ne arată importanța rugăciunii pentru alții, mai ales când oamenii sunt atât de bolnavi încât nici nu mai pot să se deplaseze și nici nu mai pot suferința lor grea și copleșitoare: „Având dragoste smerită și milostivă pentru semenii lor oamenii cu adevărat credincioși se fac glasul durerii celor care nu își mai pot exprima suferința, se fac rugători pentru sănătatea și mântuirea semenilor lor bolnavi. În acest sens putem spune că Biserica a învățat mult de la sutașul din Evanghelia de astăzi și de la alți asemenea lui. Ca atare, Biserica ne cere să ne rugăm nu numai pentru noi înșine, ci și pentru toți bolnavii, pentru cei care știu să se roage și pentru cei ce nu știu să se roage, pentru cei care pot și pentru cei ce nu pot să se roage ei înșiși, pentru cei care pot să vină la Biserică și pentru cei ce nu mai pot veni la Biserică, ci zac în pat fie în propria casă, fie în spital sau în case de bătrâni. Întrucât rugăciunea pentru alții este vindecătoare de suferință și singurătate, Biserica ne cheamă să participăm la toate rugăciunile și slujbele ei pentru cei bolnavi, precum și la ajutorarea bolnavilor”.
Trebuie să folosim cu toată responsabilitatea cuvântul deoarece cuvântul poate răni sau poate vindeca sufletește
În încheiere, Patriarhul României a îndemnat la folosirea cuvântului cu responsabilitate: „Sutașul din Evanghelia de astăzi vorbește despre puterea cuvântului mobilizator, dar cere de la Iisus cuvântul Său vindecător, dătător de sănătatea și viață. Prin urmare trebuie să folosim cu toată responsabilitatea cuvântul deoarece cuvântul poate răni sau poate vindeca sufletește. Un cuvânt greu spus cuiva nevinovat îl rănește sufletește, iar un cuvânt bun spui cuiva întristat îi poate vindeca răni ascunse și schimba stări sufletești. Sunt o mulțime de oameni care au fost răniți sufletește în copilărie, în tinerețe sau în vreme de încercare, iar rana lor se vindecă foarte greu, mai ales dacă cel care a rănit pe cineva nu își cere iertare de la acesta și nu își schimbă atitudinea față de el sau nu se roagă pentru el. Deci, cuvântul rău poate răni, iar cuvântul bun poate vindeca. De aceea, trebuie să ne gândim nu numai la bolnavii imobilizați la pat, ci și la cei care suferă pentru că sunt răniți sufletește. Să ne gândim cum folosim cuvintele: rănim sau vindecăm prin cuvinte? disprețuim sau prețuim? coborâm sau ridicăm pe semenii noștri prin cuvintele adresate lor? îndreptăm sau îndepărtăm pe cei cărora le facem observație folosind cuvântul sever? Evanghelia de astăzi ne cheamă să folosim cuvântul doar pentru a vindeca pe cel bolnav, pentru a-l ridica pe cel căzut, pentru a îndrepta pe cel ce a greșit, pentru a ajuta și pentru a întări pe cei slabi și pentru a cultiva comuniunea oamenilor cu Dumnezeu și întreolaltă”.
Duminica viitoare Biserica noastră se va afla în Duminica a V-a după Rusalii, numită și a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic.
