Asistăm neputincioși în ultimul secol la transformarea cosmosului în piață. Comunicațiile au strâns întreaga planetă într-un sat virtual, unde spațiul a fost comprimat și slujește timpului mâncător de oameni. Vorbești prin net cu America, la zeci de mii de kilometri, așa cum ai vorbi cu bunica de pe prispă sau de pe cuptor. Piața globală include o devenire a realității în care totul este redus la valoarea sa comercială. Prin aceasta, economiile statelor sunt ramuri ale unui proces global complex, în care totul este cuprins în venituri și cheltuieli. Încetul cu încetul, trocul dispare din viețile oamenilor. Totul are valoare în bani, iar banii sunt simple hârtii sau bucăți de plastic cărora corporațiile superstatale le dau valoarea pe care o vor ele.
În acest proces se pierd vieți, popoare întregi ajung să moară de foame, sunt sărăcite instituționalizat, războiul global este unul financiar. Universul este un iarmaroc imens, unde totul se vinde sau se cumpără, spre plăcerea derizorie a unor păpușari.
Să luăm câteva exemple. Istoria a cunoscut dintotdeauna o tendință păcătoasă, căzută, de a vinde valorile fundamentale omenești. Intelighenția era ținută pe la curțile marilor nobili cu plată, pentru a da impresia de valoare. Marii Mecena din toate timpurile au cumpărat creiere și le-au vândut apoi. Țările dezvoltate astăzi atrag și cumpără creierele, materia cenușie fiind unul dintre cele mai importante zăcăminte ale umanității. Însă în ultimul secol, mai mult decât toate celelalte la un loc, mintea omenească a fost plătită gras să distrugă umanitatea, să inventeze instrumente ale morții care pot eradica viața de pe pământ, să creeze diabolic viruși care ucid popoare sau continente întregi, să mixeze substanțe chimice pentru a omorî, nu pentru a aduce viață.
Trupul a fost dintotdeauna tentat să se vândă pentru plăcere, pe niscaiva parale. Existența lupanarelor, stabilimentelor și locașurilor orgiastice păcătoase este o permanență în istoria de după cădere. Însă ea era rezervată unei minorități păcătoase, stigmatizate, și se ascundea în locuri insalubre, pline de miasmele bolilor și ale morții. Astăzi bordelurile moderne sunt la distanță de un clic de copiii noștri. Trupul nu devine marfă pentru un om, ci pentru milioane de vizualizări pe internet. Căsătoriile sunt contractate de cele mai multe ori pentru bani sau profit. Moda este o expresie directă a urgiei acaparatoare a plăcerilor trupului, care trebuie mereu să consume bani și să ofere plăcere păcătoasă.
După ce s-a proclamat cu torțe și tam-tam desființarea sclaviei în Occident, astăzi capitalismul cumpără oameni fără nici o perdea. Să ne gândim doar la jucătorii de fotbal, care au devenit o marfă scumpă, la cei care se vând pe ei înșiși și viitorul lor pentru un contract gras. Omul de azi își vinde timpul pentru bani și plăcere. Nu numai trecutul și prezentul, ci mai ales viitorul, pentru un teanc de bucăți de plastic cu chipuri ambigue. Împrumutul la bancă este simptomatic în acest sens. I se dă omului o sumă mare de bani, pe care acesta o toacă în câteva zile pe un produs, după ce în prealabil a fost manipulat că are nevoie imperioasă de acel produs. Apoi i se amanetează viitorul, omul vânzându-și viața, puterea de muncă, clipele, anii viitori și chiar viața copiilor lui pentru un lucru iluzoriu. Multiplicarea halucinantă a caselor de amanet în țara noastră este simptomatică.
Chiar și iubirea a fost scoasă pe bursă, sentimentul intrării noastre în Dumnezeu fiind atent prețuit, comparat și tranzacționat pe piața de capital. Oamenii de azi nu mai iubesc în mod gratuit și infinit, ca o dăruire supremă a ființei, ci totul are un preț, care să adape pofta nesătulă a omului consumator de materie.
Mai nou, și religiozitatea tinde să fie valorificată. Oamenii întreabă nonșalant la Biserică: Cât costă un pomelnic?, adică: Cât costă rugăciunea preotului? Ei bine, orice om poate ajuta Biserica, plină de cheltuieli și având preoți care trebuie să se hrănească, pe ei și pe familiile lor, însă rugăciunea nu costă. Nu costă nimic și costă totul. E neprețuită. Pogorârea harului lui Dumnezeu peste umanitatea bolnavă, vindecarea bolilor, puterea de lumină a sfințirii, Trupul și Sângele lui Dumnezeu nu costă nimic, pentru că sunt mai importante decât întregul univers. Nu poți plăti viața nici cu toată averea acestei lumi. „Ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, dacă își pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”
Mentalitatea de tarabă a ființei este până la urmă opera de mare discreție a marelui comerciant al acestei lumi, negustorul de moarte versus plăcere, întrupat în Hermes, prezent în Mercur, care și-a risipit miliardele de ochi pe bucățile de plastic sau de hârtie, pentru ca oamenii să creadă mai mult în bani decât în Dumnezeu. Și se pare că în mare măsură a reușit. (Articol apărut sub semnătura pr. Ioan Valentin ISTRATI și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 12 martie 2013)
