Tot mai mult se vorbește astăzi în societatea românească pe diferite canale media că noi, românii, nu am avut nici un cuvânt de spus în ceea ce privește cultura și spiritualitatea europeană. Se merge chiar mai departe cu desconsiderarea, arătându-se că noi doar am importat cultură și spiritualitate, fără să oferim nimic în schimb spațiului european creștin în care existăm de 2.000 de ani. Este o exprimare falsă făcută doar după niște clișee pseudo-culturale și intelectualiste care dă dovadă de un analfabetism religios, regăsit la tot mai mulți așa-ziși „comentatori de profesie” pe diferite canale media care își dau cu părerea oricând și despre orice, ca și cum ar fi cu toții niște „Leonardo da Vinci” (oameni universali) în miniatură.
Dacă cercetăm cu atenție dicționarele de spiritualitate occidentală, vom vedea că un străromân de-al nostru, Sfântul Ioan Casian, originar din Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), este considerat unul dintre organizatorii monahismului occidental, sursa principală a culturii și spiritualității creștine în Europa medievală apuseană, fundamentul civilizației europene de astăzi.
Sfântul Ioan s-a născut în Dobrogea în jurul anului 360. În anul 382 întră într-o mănăstire din Țara Sfântă la Betleem și după câțiva ani primește permisiunea ca, împreună cu prietenul său Sfântul Gherman din Dobrogea, să meargă să-i cerceteze (viziteze) pe Părinții deșertului din Egipt. Ei au rămas în Egipt până în anul 399. De aici au mers la Constantinopol, unde l-au întâlnit pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit pe Sfântul Ioan Casian ca diacon. Au plecat din Constantinopol în anul 403, când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost exilat, stabilindu-se ulterior lângă Marsilia (în Franța de azi), unde Sfântul Ioan a fost hirotonit preot. Aici, Sfântul Ioan Casian avea să își îndeplinească vocația sa fundamentală, aceea de organizator al vieții monahale, dar și să își descopere deschiderea totală față de teologia ascetică, începând de acum să redacteze faimoasele sale scrieri referitoare la viața monahală, adevărate pietre de căpătâi în ceea ce privește întemeierea și organizarea vieții monahale în apusul Europei.
Sfântul Ioan Casian va aduce cu sine în Galia (Franța de astăzi) experiența monahală fundamentală dobândită prin contactul direct cu viața călugărească din Țara Sfântă și Egipt, punând bazele a două mănăstiri: una de bărbați, închinată martirului marsilian din secolul III, Sfântul Victor, și una de femei, întemeiată, probabil, pentru sora sa. Sfântul Ioan a trecut la viața veșnică în anul 435.
Aceste câteva considerații legate de viața și activitatea Sfântului Ioan Casian ne arată cât de important este Sfântul pe care îl prăznuim de fiecare dată în ultima zi a lunii februarie pentru creștinătatea europeană. În același timp, personalitatea sa este o carte de vizită a demnității ortodoxe românești în Europa creștină de astăzi, deoarece prin Sfântul Ioan Casian arătăm că noi, românii, am participat la fondarea culturii și spiritualității civilizației creștine europene de astăzi.
(Preot dr. Ciprian Apetrei, Consilier Patriarhal – editorial din 28 februarie 2011)
