Unul dintre momentele definitorii din istoria Bisericii Ortodoxe din România venea în contextul Marii Uniri din 1918. La puțin timp după întregirea teritorială a țării, avea loc și o unificare bisericească, prin aducerea sub aceeaşi autoritate, a Sfântului Sinod, a tuturor eparhiilor ortodoxe din provinciile româneşti, informează TRINITAS TV.
Până în 1918, în spațiul românesc existau patru mari unități administrative bisericești.
În contextul Marii Unirii, unificarea celor patru unități administrative devenise un pas firesc. Un rol decisiv în concretizarea sa l-a avut așa-numita Constituantă bisericească.
În primăvara anului 1925, Camera Deputaților și Senatul aprobau noul statut al Bisericii Ortodoxe din România reîntregită. Legea a fost apoi promulgată de Parlament.
