Proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu a avut loc vineri la Mănăstirea Mihai Vodă din Capitală. În mesajul transmis cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat filantropia discretă a sfântului.
Momentul solemn a fost precedat de Sfânta Liturghie oficiată la altarul exterior al așezământului monahal de Arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos, împreună cu Episcopul Ignatie al Hușilor, Episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul și Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Actul de proclamare a canonizării Sfântului Constantin Sârbu a fost prezentat de Înaltpreasfințitul Părinte Casian.
Un făcător de bine neștiut
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat iubirea de aproapele a sfântului într-o perioadă foarte grea pentru poporul român.
„Fiindcă milostenia adevărată se face în taină, Sfântul Constantin Sârbu a ales să fie un făcător de bine neștiut”.
„Ținea o evidență precisă a persoanelor în vârstă rămase fără pensie și fără sprijin și îi căuta prin tot Bucureștiul, pentru a le trimite ajutoare cu regularitate. Nu îngăduia cerșetoria la poarta bisericii, dar nu-i lăsa pe nevoiași fără să le dea milostenie. Credincioșii aveau în el încredere deplină, încât dăruiau la fiecare chemare, fără să mai întrebe cum se împart darurile”, a subliniat Preafericirea Sa.
Patriarhul României a explicat că taina acestei iubiri milostive statornice stătea în rugăciune: „Sfântul Constantin Sârbu se nevoia să rostească neîncetat Rugăciunea lui Iisus și îi îndemna pe ucenici s-o poarte în minte și în inimă, chiar în mijlocul treburilor lumii”.
Icoane relicvar
După slujbă, au fost oferite icoane relicvar pentru Arhiepiscopia Dunării de Jos, unde s-a născut Sfântul Constantin Sârbu, Episcopia Hușilor, unde a slujit, și pentru Parohia Parcul Călărași din Capitlă, a cărei biserică a fost construită de sfânt.
La final, au fost adresate mulțumiri celor care s-au implicat în organizarea proclamării locale a Sfântului Constantin Sârbu.
Sinaxar
Canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 2024, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu s-a născut în data de 10 ianuarie 1905, la Cavadinești, județul Galați. Și-a pierdut mama încă din copilărie, iar tatăl s-a accidentat, încât nu a mai putut avea grijă de copii.
La vârsta de aproape 12 ani a fost înscris la Școala de cântăreți bisericești. În 1919, la vârsta de 15 ani, a fost admis la Seminarul Teologic din Galați. Din anul 1925 a devenit student la București, la Facultatea de Teologie și la Academia de Muzică.
S-a căsătorit cu Maria Constantinescu, licențiată în litere și filosofie. Au plecat la Catedrala Episcopală din Huși, pentru că, în București, tânărul teolog Constantin nu și-a găsit nicio parohie. A fost hirotonit preot la Mănăstirea Adam, de Episcopul Nifon Criveanu al Hușilor.
Odată cu instaurarea regimului comunist a fost arestat, trecând prin mai multe penitenciare din România.
După nenumărate presiuni pentru a colabora cu regimul comunist, Sfântul Constantin, care era greu bolnav și necesita o intervenție chirurgicală, a fost amenințat că, dacă nu se sinucide, oricum va fi victima unei operații nereușite, care îi va provoca moartea.
Atunci el și-a asumat acest sfârșit, mergând de bună voie la spital, unde a trecut la Domnul în 23 octombrie 1975 de septicemie în urma operației, la vârsta de 70 de ani.
Mai multe fotografii vor fi disponibile în secțiune foto.
