Catedrala Națională a avut marți un oaspete special: Pr. Michel Quenot, cunoscut în România ca autor al volumului „Icoana, fereastră spre absolut” (Ed. Enciclopedică, 1993). „Este un act de mărturisire al națiunii”, a spus vizitatorul despre edificiu. „Istoria le va da dreptate celor care au conceput acest proiect și l-au realizat.”
Pictorul Daniel Codrescu, cel care coordonează pictura în mozaic a Catedralei Naționale, l-a invitat în România, pentru a vedea nemijlocit impresionantul lăcaș de cult.
În cele câteva zile petrecute la București, ei au vizitat împreună și Fundația „Sf. Tecla”, unde se află o biserică și un centru social cu arhitectură specială, Biserica „Șerban Vodă” și Biserica „Sf. Vineri” – Drumul Taberei.
Agenția de știri Basilica a luat impresii la cald de la Părintele Michel Quenot despre vizita sa la Catedrala Națională.
Despre proiectul Catedralei Naționale ca sfântă „nebunie”
Basilica.ro: Sunteți autorul mai multor volume de teologie, unele dedicate artei sacre și icoanei, și ați vizitat recent Catedrala Națională din București. Ce părere aveți despre programul ei iconografic și despre realizarea acestuia?
Pr. Michel Quenot: Poate că ar trebui să vorbim mai întâi despre impresia generală. Sunt impresionat. Ceea ce m-a frapat în mod deosebit de la bun început a fost că astăzi se construiesc clădiri imense, zgârie-nori din sticlă pentru multinaționale, pentru bănci. Se construiesc stadioane imense, pentru care niciodată nu se consideră că se cheltuie prea mult.
Iar aici se construiește o biserică, o catedrală, care este un act de mărturisire al națiunii. Nu sunt surd, am auzit foarte bine și criticile potrivit cărora acesta ar fi un proiect nebunesc. Le-am spus mai multor persoane care m-au întrebat despre aceasta: Da, este „nebunesc”, dar numai niște „nebuni” pot realiza astăzi o asemenea lucrare.
Iar când spun „nebunesc”, o spun în sens pozitiv. Este ceva pozitiv, pentru că nu este ceva obișnuit și, prin urmare, depășește așteptările oamenilor. De aceea, catedrala surprinde și, poate, provoacă uneori anumite reacții. Dar trebuie să privim lucrurile pe termen lung.
Iar pe termen lung sunt convins că majoritatea românilor se vor bucura, vor fi mândri și o vor considera drept o parte autentică a patrimoniului lor. Vor considera că îi reprezintă, că este un loc care e patria lor. Din acest punct de vedere, cred că este extrem de benefică pentru națiune.
I-am spus ieri cuiva că au fost construite piramide, a fost construit Taj Mahalul – acesta din urmă în cinstea unei femei, au fost construite stadioane imense, a fost construită Sfânta Sofia.
Iar acum s-a construit ceva care i-a tulburat pe unii, dar care va intra în istorie. Este mai mult decât Taj Mahalul, pentru că nu este dedicat unei singure persoane, ci Celui Care este mai presus de toți.
Cum spuneam, o asemenea lucrare pare, într-o anumită măsură, „o nebunie”. Dar trăim într-o epocă în care trebuie să fii puțin „nebun” pentru a realiza astfel de lucruri.
Sunt convins că, atunci când catedrala va fi terminată, pentru că mai este încă mult de lucru, românii se vor regăsi în ea și vor fi foarte mândri să poată spune: „Am fost în stare să realizăm astăzi o asemenea lucrare, care este o mărturie despre slava lui Dumnezeu, dar și o mărturie a omului aflat pe calea către Dumnezeu”.
Și cred că istoria le va da dreptate celor care au conceput acest proiect și l-au realizat. Vor intra în istorie ca oameni care au avut curaj și au dat mărturie despre o credință profundă.
Icoanele au rol liturgic
Pr. Michel Quenot: Când intrăm în biserică, suntem din nou surprinși. Este imensă. Personal, am păstrat în minte faptul că este un lăcaș de cult.
Întreaga iconografie pe care o avem în fața ochilor, care este, evident, impresionantă prin amploare, ocupă un spațiu foarte vast. Sunt imagini liturgice realizate pentru Liturghie, pentru întregul context liturgic.
Aceasta înseamnă că trebuie să ne imaginăm: să facem un efort, acum, când biserica este goală și nu se săvârșesc slujbe, pentru a înțelege că, la un moment dat, când se va săvârși Sfânta Liturghie și biserica va fi plină, aceasta își va dezvălui adevărata măsură, pentru că atunci va avea loc o întâlnire între pământ și cer.
Dacă vedem goală o catedrală de asemenea dimensiuni, într-un anumit sens lipsită de viață, trebuie totuși să înțelegem că ea este făcută pentru a fi vie. De aceea insist asupra aspectului liturgic. Toate imaginile iconografice sunt imagini liturgice, menite să prindă viață în cadrul slujbelor. Atunci își vor dezvălui cu adevărat întreaga măsură.
Poate că tocmai atunci oamenii care au fost inițial puțin sceptici, când vor vedea această biserică în timpul slujbelor liturgice, își vor da seama că este extraordinară.
Inspirație și propovăduire pentru turiștii străini
Pr. Michel Quenot: Catedrala va fi cu siguranță o sursă de inspirație pentru cei care vin în România și care vor vizita Bucureștiul ca turiști. Zilele trecute, când am vizitat-o, era acolo un grup de australieni care au venit la noi și ne-au întrebat: Ce este această biserică? Le-am explicat că este vorba despre principala catedrală a țării, aflată încă în construcție.
Au fost foarte impresionați. Cred că asemenea situații se vor înmulți și că cei care vor veni la București vor merge cu siguranță să o vadă. Cred că vizitarea ei va deveni un obiectiv pentru mulți dintre cei care vin în oraș.
Un aspect foarte important este că printre vizitatori se vor număra mulți oameni care nu sunt creștini sau care sunt creștini cu credința slăbită, adică nu mai au legătură cu Biserica. Vor veni și creștini de alte confesiuni, care nu cunosc deloc Ortodoxia și care vor fi puși pe gânduri de această catedrală.
Desigur, dacă vor fi mulți turiști, ea nu va fi vie în sens liturgic, iar ei nu vor putea percepe întreaga forță a acestui edificiu. Dar m-a bucurat că există subsolul, unde va fi o biserică și, dacă am înțeles bine, acolo se va săvârși Sfânta Liturghie în fiecare zi și va fi rugăciune neîncetată.
Așadar, oamenii vor avea acces și în acest spațiu, unde vor putea vedea cu adevărat Biserica în lucrare, Biserica în care se săvârșesc slujbe. Acolo vor putea fi atinși sufletește și vor putea înțelege legătura dintre biserica de la subsol și cea de sus, care este destinată marilor ceremonii și marilor evenimente.
O întreprindere uimitoare pentru vremurile noastre
Basilica.ro: Mozaicul este o artă aflată în plină renaștere?
Pr. Michel Quenot: Este o întreprindere absolut uimitoare pentru vremurile noastre să construiești o biserică atât de mare, realizată în întregime din mozaic. Este o provocare.
Dar cred că provocarea a fost confruntată și depășită, iar rezultatul este cu adevărat unic. Cred că este un lucru foarte frumos. Daniel Codrescu, care conduce acest proiect, s-a autodepășit și a reușit să stăpânească numeroasele dificultăți pe care le presupune un asemenea edificiu, reușind să armonizeze întregul ansamblu, alături de numeroșii oameni pe care a știut să-i îndrume și să-i orienteze cu multă delicatețe și smerenie.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la el a fost faptul că, într-o asemenea situație, în care devii un mare maestru, a reușit să-și păstreze seninătatea, calmul și simplitatea în relațiile cu oamenii care au colaborat cu el și cu cei pe care îi întâlnește. Și cred că acesta este un mare dar, să ai în fruntea unei asemenea lucrări un om care a reușit să rămână el însuși și care a realizat cu adevărat această lucrare în calitate de creștin.
Basilica.ro: Este cumva definiția iconarului, nu?
Pr. Michel Quenot: Adevăratul iconograf trebuie să fie asemenea Sfântului Ioan Botezătorul, care se retrage în plan secund. Sfântul Ioan Botezătorul spune despre Hristos: Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Cred că aceasta este calea iconografului, iar aici mi se pare că lucrurile sunt pe calea cea bună.
Religia chipului
Basilica.ro: Cum i-ați explica unei persoane puțin familiarizate cu tradiția ortodoxă de ce avem nevoie de chipurile sfinților?
Pr. Michel Quenot: Religia noastră, credința noastră, este religia chipurilor. În creștinism, primul lucru esențial este că Hristos S-a întrupat. Dacă nu S-ar fi întrupat, am fi rămas la ceea ce știm din istoria Vechiului Testament, unde se spune să nu-ți faci chip cioplit, pentru că Dumnezeu nu Se manifestase încă.
Dar, din momentul în care Dumnezeu a devenit materie, luându-Și un chip omenesc, nu numai că putem să-L reprezentăm, ci trebuie să-L reprezentăm, ca mărturie a Întrupării.
Iar sfinții ne amintesc că suntem creați după chipul lui Dumnezeu și suntem chemați la asemănarea cu El. Toți acești sfinți sunt, așadar, reflexii ale luminii lui Dumnezeu, ale participării la sfințenia lui Dumnezeu. Iar atunci când sărbătorim în cadrul unei slujbe, cerul și pământul se unesc prin intermediul tuturor acestor chipuri.
Basilica.ro: Prin icoană celebrăm totodată și transfigurarea trupului…
Pr. Michel Quenot: Trăim într-o societate fascinată de trup, care a dezvoltat un adevărat cult al corpului prin toate produsele destinate îngrijirii lui, prin centrele de fitness și toate celelalte, dar care consideră trupul doar materie.
Este vorba despre o materie care nu este pătrunsă de duh. Așa se explică și de ce astăzi oamenii sunt incinerați ca niște obiecte oarecare. Se uită faptul că omul este chemat la un destin măreț, așa cum spuneau Sfinții Părinți: Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu.
Basilica.ro: În ce măsură poate icoana să contribuie la redescoperirea credinței într-o Europă în care transmiterea tradiției creștine de la o generație la alta devine tot mai dificilă?
Pr. Michel Quenot: Cred că Europa se află, într-un anumit sens, într-o stare de moarte spirituală și că trăim o tragedie a lipsei de sens. Trebuie să regăsim sensul, să redăm sens vieții, iar acest sens ne este oferit prin intermediul iconografiei, care ne dezvăluie vocația ființei umane.
Vocația noastră nu este doar aceea de a acumula bunuri, de a trăi pentru a avea, ci de a crește întru ființă. Sfinții pe care îi vedem sunt oameni care au ajuns la împlinire, iar noi toți suntem chemați să urmăm această cale.
Aici este vorba despre întâlnirea cu o altă lume, o lume de dincolo. O lume care astăzi este prea adesea uitată și pe care trebuie să o redescoperim.
Pentru oamenii care nu sunt obișnuiți cu iconografia, aceasta reprezintă la început o provocare. Însă această provocare îi va conduce la reflecție și poate deschide poarta către ceva nou în viața lor. Din acest punct de vedere, cred că este foarte important. Uneori, trebuie să fim smulși din zona noastră de confort pentru a putea merge mai departe și pentru a urma o cale nouă.
Carte de vizită
Pr. Michel Quenot este parohul Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfântul Siluan Athonitul” din Fribourg, Elveția (Patriarhia Ecumenică). Este autorul unor numeroase scrieri teologice, unele traduse și în română.
În 2017, a participat la Congresul Internațional de Teologie Criterii de recunoaștere și evaluare a picturii bizantine (icoană și frescă), organizat de Patriarhia Română, și a primit de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel Diploma omagială Sfântul Ioan Gură de Aur pentru activitatea desfășurată în susținerea valorilor ortodoxe și a artei sacre.
