Stavrofora Marina Andreica, stareța Mănăstirii Teodoreni din județul Suceava, a oferit recent o mărturie despre Sf. Elisabeta de la Pasărea. Avea 23 de ani și șapte ani de mănăstire când a primit ascultarea de a broda două schime pentru sfântă. Ea a povestit că aceasta a vindecat-o atât trupește, cât și duhovnicește.
Maica stareță a relatat că, în timp ce-i broda veșmintele, sfânta a cunoscut în duh că ea era bolnavă. Prin rugăciunile sfintei, Dumnezeu a vindecat-o de erupțiile cutanate provocate de intoleranța la gluten, care o necăjeau de doi ani.
„Mi-am seama că eu i-am brodat schimele și ea mi-a brodat sufletul. M-a vindecat”, a spus stareța. „Cred că în momentul în care eu brodam, ea mi-a văzut și suferința și toată lupta.”
Stavrofora a mai relatat momentul în care a primit în dar de la sfântă o dulamă și o vestă purtate de ea. Atunci a simțit că „era și duhul ei acolo”:
„Cred că era sfânta cu totul, pentru că, în momentul în care am desfăcut acel pachet, a fost atâta mireasmă în chilie, încât eu efectiv am căzut în genunchi. Am plâns de bucurie și am mulțumit sfintei că mi-a dăruit ceva. Atunci am avut certitudinea că este sfântă.”
Se ruga pentru întreaga lume
„Atâta bunăcuviință, atâta respect și atâta rugăciune pentru lume! Ea nu se ruga doar pentru mine. Eu mi-am dat seama că mi-a călăuzit pașii, dar ea se ruga pentru întreaga lume”, a mai spus Stavrofora Marina Andreica.
„Spune duhovnicul ei că de multe ori o găsea în genunchi rugându-se pentru toată lumea. Măicuțelor care au stat cu ea de multe ori le spunea o anumită rânduială: să postească pentru lume, pentru ploaie, pentru pace, pentru ca să apere Dumnezeu țara noastră și întreaga lume. Ea de fapt a fost a tuturor.”
Îmblânzitoare a sălbăticiunilor
Maica stareță a fost invitată în studioul din Suceava al Televiziunii Antena 3 cu prilejul pelerinajului cu moaștele Sf. Elisabeta de la Pasărea în Bucovina, care a reprezentat o întoarcere a sfintei pe tărâmul unde a sihăstrit.
Ceilalți doi invitați ai emisiunii Prim-Plan au fost Mihai Răzvan Clipici, consilier patriarhal la Sectorul Cultură, Pictură și Restaurare al Administrației Patriarhale, și Monahia Nectaria Lazăr de la Mănăstirea Pasărea, sora după trup a sfintei, care a dat și ea mărturie despre o vindecare minunată săvârșită de Dumnezeu cu rugăciunile sfintei.
Consilierul Patriarhal Mihai Răzvan Clipici a amintit că sfânta era „o prietenă a animalelor”, sălbăticiunile îmblânzindu-se în preajma ei. Monahia Nectaria Lazăr a confirmat că a văzut păsărelele, care de obicei se feresc de om, venind să mănânce din mâna sfintei.
Sub pavăza unui sfânt român
Mihai Răzvan Clipici a vorbit și despre brâul Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit, care i l-a promis în vis sfintei și care a ajuns la ea în cele din urmă, ca binecuvântare și pavăză.
„Centura Sf. Ioan Iacob a fost cea care a apărat-o și de diavolii care veneau s-o chinuie în pustie în primii ani de nevoință duhovnicească. Ei aveau ură împotriva ei și voiau să o facă să plece de acolo și veneau și o băteau”, a spus consilierul patriarhal.
„Spunea sfânta că, atunci când se încingea cu centura Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, treceau diavolii pe lângă ea și erau foarte furioși. Spuneau: Nu ne putem atinge de blestemata asta, că e încinsă cu farmece. Așa numeau ei Centura Sfântului Ioan Iacob. Evident că aici era puterea și lucrarea harului Duhului Sfânt, Care lucra prin obiectele pe care le-a deținut Sfântul Ioan Iacob.”
Maica Nectaria Lazăr, sora sfintei, a povestit cum a ajuns centura sfântului la ea, apoi la sora ei, Sf. Cuv. Elisabeta: „Maica Magdalena, sora Părintelui Ioanichie Pârâială, care a fost ucenicul Sfântului Ioan Iacob, m-a chemat în cetate când eram eu în 1997 la Ierusalim și mi-a dat această centură să i-o duc Maicii Elisabeta”.
În prezent, centura sfântului se află la mănăstirea Corlățeni (așezământ monahal din jud. Suceava cunoscut și sub vechiul nume de Schitul Pojorâta), pusă sub ocrotirea Sf. Ioan Iacob de la Neamț.
Ultimele clipe ale unei sfinte
Monahia Nectaria Lazăr a mai dat mărturie despre ultimele clipe din viața surorii ei după trup, Sf. Cuv. Elisabeta de la Pasărea.
„Am avut parte să fiu cu ea când și-a dat sufletul după atâta durere și chin cât a răbdat în ultimele trei luni când am îngrijit-o, eu fiind părtașă la durerea ei. I-am văzut trecerea ca pe ușurare, mai cu seamă că la sfârșit, când și-a dat sufletul. A zâmbit larg și atunci mi-am dat seama că a plecat la bucurie”, a spus monahia.
Ea a relatat că această bucurie în relație cu sfânta continuă într-un mod special după canonizarea ei: „În momentul canonizării, am avut o mare emoție când a venit racla în mănăstire și o scoteau din mașină. Atunci am venit să o îmbrățișez. Și încă mai trăiesc emoții la racla ei în fiecare dimineață, nu știu să explic în cuvinte”.
Moaștele Sfintei Elisabeta au ajuns în pelerinaj la Suceava în 6 septembrie 2026 și au fost purtate în procesiune până la Parohia „Sf. Părinți Ioachim și Ana” din Cartierul Stejari-Burdujeni al municipiului Suceava, unde au rămas trei zile, cu prilejul hramului. A fost prima întoarcere a sfintei pe tărâmul natal.
