Episcopul Partenie Ciopron, al treilea ierarh al Episcopiei de Bălți, se năștea în urmă 130 de ani. A fost succesorul lui Visarion Puiu (1923–1935) și Tit Simedrea (1935–1940).
S-a născut în data de 30 septembrie 1896, la Păltiniș, județul Botoșani. A luat parte la luptele din Primul Război Mondial, fiind rănit pe frontul de la Oituz, în anul 1917.
Pentru curajul de care a dat dovadă în timpul confruntărilor, a primit în semn de recunoștință „Crucea comemorativă”.
În 1921 a ales calea monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Slatina din județul Suceava și primind numele de Partenie. În același an a fost hirotonit ierodiacon.
Anii de studiu și slujirea ca ierarh
În paralel cu ascultările pe care le avea la așezământul monahal, a continuat studiile între 1922 și 1929 la Seminarului „Veniamin” din Iași și în perioada 1929-1935 la Facultatea de Teologie din Cernăuți.
În anul 1936 și-a susținut doctoratul în teologie, tema tezei fiind „Arhieria Mântuitorului Iisus Hristos. Studiu exegetic și istoric”. Cu doi ani înainte a fost hirotonit ieromonah pe seama Catedralei din Iași.
A devenit Episcop al Armatei în data de 17 iunie 1937, o misiune de mare responsabilitate, pe care o va îndeplini până în 1948, an ce va marca desființarea acestei slujiri. În perioada 1941–1944 a fost locțiitor al Episcopului Hotinului (astăzi Episcopia de Bălți).
După ocuparea Basarabiei de către sovietici, s-a refugiat în România, unde din 1950 a fost numit vicar patriarhal. Nu va petrece o perioadă foarte îndelungată în această demnitate, fiind demis de regimul comunist, față de care, a manifestat o atitudine fermă și critică.
În anul 1961 a revenit în Sf. Sinod ca episcop la Roman, până în anul 1978 când s-a retras. A trecut la cele veșnice în 28 iulie 1980, la Mănăstirea Văratec, unde a fost înmormântat. În 2026, toiagul arhieresc al ierarhului a revenit după 82 de ani în nordul Basarabiei.
