Adesea, când săvârșim pomeniri pentru cei adormiți, și mai ales cu ocazia zilelor de pomenire obștească a lor, mergem și la morminte pentru a continua rugăciunea începută în biserică, precum și pentru a pune lumină și flori lângă crucile celor dragi. Având în vedere că cimitirul este un loc de care nimeni dintre creștini nu se poate lipsi, este necesar să existe o raportare dreaptă față de profunda valoare spirituală și teologică a acestuia.
Poetul Radu Boureanu (1906-1996) scria cândva, referindu-se la cunoscutul cimitir maramureșean: „Lângă cruce la Săpânța/ Moartea și-a pierdut sămânța”.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
