Refuzăm oferta vidului spiritual

Răspuns al Patriarhiei Române la campania „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR):

ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privința predării religiei în școli vin în contradicție cu Constituția României, cu legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii și chiar și cu legea cultelor.”

Predarea religiei în școlile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituția României: „Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege”. În mod similar, Legea educației naționale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparținând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.

Dacă Legea educației naționale se află în conflict cu Constituția României, este misiunea Curții Constituționale să decidă. Interpretarea oferită de ASUR este una tendențioasă, menită să legitimeze această acțiune de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). De altfel, tonul profund anti-BOR arată că ASUR promovează un umanism antireligios. ASUR se face astfel continuatoarea procesului de ateizare „prin informare”, pe care comunismul l-a propus României, timp de 45 de ani, cu roadele dureroase pe care le resimțim și acum.

ASUR: „Lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinților și a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii religiei în școală, fapt ce violează art 29, al. (1) din Constituție.”

În conformitate cu art. 32, alin. (1) și art. 3, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, este obligatorie prezența religiei printre celelalte discipline din schema orară (nu la dispoziția conducerii școlii), dar nu este obligatorie participarea elevilor la ora de religie. La solicitarea scrisă a elevului major, a părintelui sau a tutorelui legal constituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie; în acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina religie (art. 18, alin. (2) din Legea educației naționale). Această prevedere a legii este adusă la cunoștința părinților de către diriginți sau învățători, la început de an școlar.

ASUR: „Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condițiile în care, în practică, școlile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii și părinții și de a accepta o astfel de opțiune.”

Este datoria tuturor celor angrenați în sistemul educativ, profesori, elevi și părinți, să vegheze la respectarea prevederilor art. 18, alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, credem că intervenția denigratoare la adresa religiei în școală, prin promovarea de sloganuri și concepții insuficient susținute pe fapte reale, este o agresiune inacceptabilă, care afectează fondul sufletesc al persoanelor aflate în procesul educativ.

ASUR: „Interzicerea dreptului la opțiune pentru elevii care au împlinit 16 ani, este în contradicție cu art 3, al (2) din legea cultelor.”

Art. 3, alin. (2) din Legea cultelor menționează alegerea religiei copilului, iar nu studiul ei. În plus, art. 3 alin. (1) din aceeași lege prevede: „Părinții sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educația religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri”. Așadar, acest aspect intră sub incidența voinței familiei. Mâine, probabil, ASUR va cere și desființarea familiei, pentru că nu se încadrează în doctrina sa ideologică, anulând astfel orice drept al părinților asupra copiilor.

ASUR: „Poziția ASUR este neechivocă: în unitățile de învățământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de religie trebuie predată istoria religiilor și nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acesta.”

Valorile propuse de disciplina religie sunt diferite de cele propuse în cadrul cursurilor de istoria religiilor. Întrucât aceste valori spirituale și morale stau la baza culturii europene și naționale, elevii trebuie să aibă acces în mod liber la ele. Rolul lor formativ este temeinic demonstrat și de studiile sociologice în domeniu. Astfel, rezultatele cercetării naționale „Educația moral-religioasă în sistemul de educație din România”, realizată în anul 2008 în cadrul Institutului de Științe ale Educației, arată că 85,7% dintre elevi, 91,4% dintre părinți și 88,6% dintre profesorii diriginți consideră credința religioasă ca fiind importantă în viața lor.

Fundamentalismul antireligios al ASUR relativizează identitatea de credință a elevului sau a părinților acestuia și o reduce la un fenomen al trecutului (istoria religiilor). De fapt, sub pretextul promovării umanismului, ASUR militează pentru eliminarea religiei din cultura copilului, nu doar pentru alternarea informației. Niciunul dintre demersurile ASUR nu inspiră convingerea că, în cazul în care copilul ar vrea să fie educat religios, iar familia s-ar opune, ASUR e gata să militeze pentru acest drept al copilului!

ASUR: „maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiției îndoctrinării”.

Acuzația este injustă, deoarece educația religioasă are ca scop cultivarea propriei identități spirituale a elevului și promovarea iubirii de Dumnezeu și de oameni în comportamentul său din societate.

ASUR: „predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios”.

Predarea în școli a religiei se face pe o bază teoretică și la nivel general, ea urmărind formarea sau educația spirituală a elevului. Așa cum geografia oferă cunoașterea configurației spațiale a Pământului, esențială pentru cunoașterea patriei și planetei, iar istoria oferă cunoașterea succesiunii temporale a generațiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu și oameni, între Creator și creaturi, între persoane și între popoare. Drept urmare, a afirma că studiul religiei în școală este o îndoctrinare, dovedește faptul că viziunea clar anti-religioasă pe care o oferă ASUR nu este nicidecum integrativă, ci una exclusivistă.

ASUR: „se urmărește izolarea copiilor de orice concepție alternativă prin sfaturi de genul: să ne alegem prieteni credincioși sau prin catalogarea drept ‘păcătoși’ a celor care cred altfel decât ne învață Biserica Ortodoxă”.

Biserica Ortodoxă Romană, prin relațiile pe care le are cu alte culte, atât din România, cât și din afara țării, nu dă dovadă de exclusivism. Nicăieri în învățătura creștin-ortodoxă nu se precizează faptul că cei care sunt de altă religie sau confesiune sunt „păcătoși”. Mai mult, constatăm că pentru ASUR a fi ortodox înseamnă anti-științific, bigot, izolat. Deși liberali în gândire, membrii ASUR devin extrem de intoleranți și exclusiviști când e vorba de religie.

ASUR: „profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (și al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească. În caz contrar, li se poate retrage avizul și își pierd automat locul de muncă.”

Profesorii de religie nu se află „la cheremul” nimănui din structura Bisericii Ortodoxe Române când aceștia predau disciplina religie în școlile publice din țara noastră. Ei sunt angajați ai unei instituții de învățământ și respectă ca oricare alt profesor, regulamentele de organizare ale acesteia, fundamentate pe Legea educației naționale. Ora de religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației și cultele religioase recunoscute oficial de stat (art. 18, alin. (3) din Legea educație naționale). Cazurile de indisciplină ale profesorilor sunt sancționate potrivit reglementărilor în vigoare.

ASUR: „și mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre ‘păcat’, ‘iad’ și ‘diavoli’, inducîndu-li-se ideea că nerespectarea cu strictețe a ‘poruncilor’ îi condamnă la ‘osînda veșnică’.

Reprezentanții ASUR prezintă problema păcatului în mod simplist și superficial, nu existențial și social. Libertatea omului nu este indiferență spirituală, ci capacitatea acestuia de a alege valori care îmbogățesc viața persoanei și a comunității umane. În acest sens, valorile oferite de educația religioasă sunt extrem de necesare, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial și un liant existențial între toate cunoștințele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate și virtuțile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sănătății spirituale a persoanei și a comunității. Religia îl învață pe copil și pe tânăr iubirea față de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința față de părinți și față de binefăcători, dărnicia și hărnicia, sfințenia vieții, valoarea eternă a ființei umane, binele comun și frumusețea sufletului profund uman, cultivat și îmbogățit prin virtuți și fapte bune.

ASUR: „Pentru evitarea potențialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuși religia, ASUR recomandă părinților următoarele:

• să ceară referințe despre persoana care predă orele de religie

• să solicite planurile lecțiilor care urmează a fi predate copiilor

• să discute periodic cu copilul și să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicție flagrantă cu cele învățate la celelalte materii

• să fie atenți la apariția unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriție, înstrăinare de prieteni etc.) și, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică.”

Biserica Ortodoxă Română, prin predarea religiei în școală, propune modele viabile de bunătate și sfințenie, oferind tinerilor repere în viața de familie și în viața socială. Educația religioasă reprezintă un factor de stabilitate și de comuniune în societatea românească și nicidecum „dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriție, înstrăinare de prieteni”. Ea apără și promovează identitatea spirituală și demnitatea persoanei care trăiește astăzi într-o lume din ce în ce mai pluralistă, confuză și individualistă din punct de vedere spiritual și social, unde prinde tot mai mult contur un model degenerativ de viață în care sunt la modă: minciuna, hoția, corupția, înșelăciunea, trădarea, vulgaritatea, pornografia, violența de toate tipurile etc. Toate acestea, însă, reprezintă negarea valorilor creștine tradiționale.

Textul ASUR este vădit anti-creștin, de factură umanist-ateistă, când insinuează că Biserica susține adevărul în contrast cu știința. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei zis „științific” și impus în școlile de stat, contrar voinței unui popor religios, ne-au învățat să nu mai dorim cultură fără credință, știință fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaștere fără comuniune, filosofie fără speranță și, îndeosebi, școală fără suflet, adică educație fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existențiale și a formării spirituale a tinerilor.

ASUR: „Includerea din oficiu a elevilor la orele de religie, fără a ține cont de opinia lor, încalcă art 24, al (1) și articolul 25 din legea drepturilor omului.”

Biserica propune, nu impune valori. Întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinței părinților și copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităților locale, în concordanță cu prevederile articolului 26 alin (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „părinții au dreptul de prioritate în alegerea modului de educație acordată copiilor lor”. Așadar, Biserica respectă și binecuvintează, în același timp, libertatea copiilor și a părinților acestora.

Comentarii Facebook


Știri recente