Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, a susţinut marţi în a doua zi a lucrărilor simpozionului dedicat monahismului românesc prelegerea „Secolul XX – epoca de aur a monahismului botoșănean. Compatibilitate și complementaritate între rânduiala creștină a vieții de familie și rânduielile vieții de mănăstire”.
Preasfinţia Sa a spus că secolul XX a fost transformat din punct de vedere duhovnicesc, datorită unor mari personalităţi, dintr-o perioadă foarte dramatică într-o epocă de aur pentru monahismul moldovenesc.
„Referindu-se la Botoşani, poetul Adrian Păunescu a numit judeţul acesta județul celor patru puncte cardinale, referindu-se la poetul național Mihai Eminescu, la Nicolae Iorga, la muzicianul George Enescu și la pictorul Ștefan Luchian”.
„Din punct de vedere duhovnicesc, reperăm alte patru puncte cardinale şi mă refer la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Cuviosul Paisie Olaru de la Sihăstria, Arhimandritul Cleopa Ilie, Dionisie Ignat de la chilia românească Colciu de la Muntele Athos”.
”Toţi aceşti corifei ai monahismului s-au născut în familii numeroase
Părintele Episcop a evidenţiat că viaţa în familii numeroase a viitorilor monahi le-a adus beneficii legate de adaptarea la noua viaţă dedicată Domnului Iisus Hristos.
„I-a ajutat foarte mult să se adapteze imediat, pentru că şi obştile erau numeroase aşa cum erau şi familiile”.
„Familia tradiţională din secolul XX, mai ales în prima jumătate, era una profund creştină. Tatăl era nu doar o autoritate de cap al familiei, ci şi o autoritate duhovnicească, aşa cum este autoritatea stareţului sau a stareţei în mănăstire. Toţi membrii familiei ascultatu de poruncile tatălui, iar mama era cea care iconomisea treburile gospodăriei”.
„Copiii făceau ascultare, aşa cum mai târziu vor face ascultare la mănăstire de stareţ sau de iconomul acesteia. Ziua începea cu rugăciunea în familie, care continua pe parcursul zilei, iar posturile erau ţinute cu sfinţenie”.
„Trecerea de la viaţa din familie şi continuarea cu viaţa de mănăstire nu însemna o ruptură, nu presupunea un efort de adaptare, pentru că viaţa pe care monahul avea să o ducă în mănăstire era viaţa de familie, însă cu o osteneală duhovnicească mai intensă şi respectând voturile monahale, care într-o anumită măsură erau respectate şi în viaţa de familie”, a explicat PS Varlaam Ploieşteanul.
Programul integral al evenimentul este disponibil aici.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
Abonează-te la newsletter şi fii la curent cu noutăţile!
Vă mulțumim că citiți Basilica.ro.
