Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a slujit duminică la Catedrala Patriarhală. În predică, ierarhul a elogiat gestul nobil al unui centurion roman care l-a rugat pe Mântuitorul Hristos să-i vindece subalternul grav bolnav.
Gestul sutașului este prezentat în textul evanghelic al Duminicii a patra după Rusalii (Matei 8:5-13). Evenimentul a avut loc în Capernaum, cetatea unde Iisus Hristos a făcut cele mai multe minuni. „Dar, cu toate acestea, locuitorii cetății au rămas împietriți la inimă”, a notat PS Timotei Prahoveanul.
„Mântuitorul era foarte mâhnit de această stare. A plâns cetatea și asemănat-o cu cetățile păcătoase, spunând că dacă s-ar fi făcut în Sodoma și Gomora ceea ce s-a făcut aici, demult aceia s-ar fi pocăit; întrucât împietrirea și depărtarea de Dumnezeu constituie cel mai grav păcat. Într-o astfel de situație, vom înțelege intervenția unui ofițer roman care a venit la Mântuitorul și i-a cerut să-i vindece slujitorul bolnav”.
Preasfinția Sa a prezentat inițiativa centurionului roman drept surprinzătoare: „Un model de slujire a aproapelui și de multă smerenie, pe care un ofițer a arătat-o nu față de superiorul lui, nu față de cineva care era mai mare în rang, ci față de un slujitor”.
„Gestul sutașului rămâne grăitor peste veacuri”, a insistat ierarhul.
Noblețea privirii spre cei „mai mici”
Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a arătat că din exemplul sutașului putem învăța că este plăcută înaintea lui Dumnezeu aplecarea atenției asupra celor care nu sunt în aceeași poziție cu noi sau asupra celor care nu ne pot răsplăti binele făcut.
PS Timotei a subliniat că sutașul „putea să rămână indiferent, la fel cum mulți dintre noi rămân indiferenți la boala, moartea, încercările sau eșecurile celor din jurul nostru”.
Pe de altă parte, Preasfinția Sa a menționat că este aproape imposibil ca cineva, care are în subordine sute sau mii de oameni, să privească la toți în același timp, chiar dacă ar avea foarte multă bunăvoință.
„Dar astfel de gesturi, îndreptate măcar către o persoană, sunt definitorii în a exprima dragostea noastră față de Dumnezeu[…]. A privi spre cei sunt mai jos decât noi este un semn de noblețe[…]. Slujirea aproapelui este, de fapt, cea mai bună cale de a ajunge la Dumnezeu”.
Părintele episcop vicar a subliniat că fapta acestui sutaș nu a rămas neobservată de Mântuitorul.
„Față de nimeni dintre conaționalii Lui nu a rostit astfel de cuvinte. Referindu-se la el și la dragostea pe care a avut-o față de un slujitor bolnav, slăbănog, Mântuitorul i-a spus: «Nici în Israel nu am văzut atâta credință». L-a așezat pe el – pe un păgân – deasupra celor care credeau în sigurul și adevăratul Dumnezeu, care păzeau legea lui Moise”.
Astfel, în această pericopă este evidențiată universalitatea mesajului transmis de Mântuitorul.
O fericită asemănare: Sfântul Ștefan
Preasfinția Sa a menționat că „o fericită asemănare sau coincidență cu această evanghelie și pomenirea Sfântului Voievod Ștefan al Moldovei”, care a arătat o dragoste deosebită față de oștenii săi, cărora le-a oferit pământ, pe care aceștia l-au folosit veacuri de-a rândul.
De asemenea, Sf. Ștefan se ruga mereu pentru odihna celor care și-au dat sufletele apărând țara Moldovei, și odată cu ea întreaga creștinătate.
„În toate ctitoriile lui, aproape 50 la număr, erau întotdeauna pomeniți cei care sfârșeau în lupte”. Preasfințitul Părinte Timotei a subliniat că bisericile au fost zidite pe locurile unde erau adunate trupurile celor care sfârșiseră în lupte.
Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
