Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat miercuri o slujbă de pomenire la priveghiul părintelui Ioan Măriuța, în biserica din Gugești, județul Vaslui. Episcopul Hușilor a transmis un mesaj menit să le atragă atenția oamenilor asupra vieții veșnice:
„Cred că unul dintre păcatele capitale ale omului modern – care se afundă în consumerism, lume din care toţi facem parte – este faptul că nu mai crede în viaţa de dincolo, nu mai reflectează asupra a ceea ce înseamnă momentul iminent al morţii din viaţa fiecăruia”.
„În filosofia antică, înţelepţii lumii aveau drept preocupare centrală tocmai aducerea aminte de moarte”.
Când suntem pregătiți pentru moarte?
Preasfinția Sa a evidențiat contrastul între viață și moarte, arătând că omul nu-și asumă calitatea de muritor pe pământ, uitând că dragostea față de semeni și florile virtuții sunt cele care cultivă sufletul și-l pregătesc pentru veșnicie.
„Omul nu așteaptă niciodată moartea, pentru că Dumnezeu a așezat în adâncul fiinţei noastre viaţa și setea de a trăi. De aceea, în istoria umanităţii, până la sfârșitul ei, moartea rămâne cel mai mare intrus și inamic”, a spus Episcopul Hușilor.
„Micile răutăţi, faptul că nu ne străduim să ne cultivăm sufletul, să așezăm în el florile virtuţii, faptul că ne irosim de multe ori viaţa în nimicuri – toate acestea sunt un indiciu foarte clar că nu avem încă, în orizontul nostru de gândire, faptul că va veni un moment când vom muri”.
De ce unii pleacă mai devreme?
Părintele Ioan Mihai Măriuța, din parohia Gugești, județul Vaslui, a murit în data de 6 iulie 2025, la doar 35 de ani, în urma unei afecțiuni grave. Deși comunitatea, sprijinită de Episcopia Hușilor, a strâns rapid fondurile necesare pentru un transplant în Turcia, boala a avansat prea repede și nu a mai putut fi salvat. A lăsat în urmă o soție și doi copii, iar vestea morții sale a îndurerat profund întreaga comunitate.
În acest context, Preasfințitul Părinte Ignatie a subliniat că plecarea omului de pe pământ este strâns legată de marea taină a lui Dumnezeu.
„Este doar taina lui Dumnezeu de ce unii pleacă devreme din această viaţă, alţii mai în vârstă, sau unii chiar în floarea vârstei. Este al lui Dumnezeu acest lucru”.
„Nu este nimeni sigur pe viaţa lui, niciunul nu știm când vom pleca, când ne cheamă Dumnezeu. Însă noi, cei care am rămas, dacă vom avea această strădanie lăuntrică, de a ne trăi toate clipele, zilele sau anii pe care Dumnezeu ni-i mai dăruiește întru înţelepciune, întru credinţă și multă lumină, am convingerea că și dincolo, în lumea veșniciei, ne vom bucura de lumina cea dumnezeiască”.
Dragostea învinge moartea
Episcopul Hușilor a relatat în încheiere o poveste despre doi soți, în care văduva își amintea de un gest al soțului care-i adusese liniște pe parcursul întregii vieți. Siguranța dată de iubirea lui o făcea să se simtă protejată. Cea mai mare teamă a ei era să moară singură, povară pe care o purta pe umeri, în afara oricăre
„Îmi vine în minte acest lucru: la căpătâiul unui muribund – o distinsă doamnă – era soţul ei, iar acesta mi-a mărturisit că nimic nu-i mai rămâne, decât să o mângâie pe creștet (pe frunte), pentru că asta îi plăcea cel mai mult și se simţea în siguranţă, mai ales când era singură”.
„Dacă soţul se ducea să mai facă treburile casei, soţia insista – nu în mod egoist, ci cu o sete de dragoste extraordinară – să-i mai pună mâna pe frunte sau pe obraz, ca să nu moară singură – avea această frică, de a nu muri singură”.
Foto credit: Episcopia Hușilor
