„Atunci când oamenii nu sunt sensibili la suferințele celor din jur, Dumnezeu este singurul care ne este aproape, singurul care ne înțelege și căruia Îi putem împărtăși trăirile noastre cele mai adânci”, a spus Episcopul Ignatie al Hușilor în predica rostită duminică la Biserica „Sfântul Ștefan cel Mare” din Viena.
Preasfințitul Părinte Ignatie a remarcat că atunci când omul este în suferință realizează că este părăsit de cei din jur și că „puțini sunt cei care rămân lângă noi, ca, prin prezența lor, să mai diminueze din suferința pe care o avem”.
Cele mai mari suferințe pe care le îndură omul sunt cele sufletești deoarece sunt greu de înțeles.
„Omul trăiește singur gândurile negative, trăirile care îi răvășesc sufletul, pentru că sunt în el, nu reușește să le depășească și nici să împărtășească celor din jur ceea ce trăiește cu adevărat. Fiecare ne vedem de drumul nostru, iar omul, într-o suferință sufletească cumplită, duce, singur, experiența bolnavului de la scăldătoarea Vitezda”.
„Marii duhovnici, care au avut experiența trăirii în Hristos și în Duhul Sfânt, ne spun că una din cele mai mari surse de nefericire, pentru om, este să aștepte să fie iubit de ceilalți, sau când se încrede în dragostea celor din jurul său”.
„Sigur că noi suntem constituiți în acest fel, avem nevoie de iubirea celor din jur, ne remontăm, câștigăm echilibrul emoțional mult mai ușor când avem pe cineva alături, în suferință”, a subliniat Preasfinția Sa.
Episcopul Hușilor a explicat că vor fi momente în care cei din jur nu ne vor putea fi alături, iar „atunci ne vom trezi în fața propriei noastre neputințe, de care ne vom înfricoșa, nu vom știi cum să o ducem, fiind obișnuiți să avem pe câte cineva lângă noi. Părinții duhovnicești ne sfătuiesc ca niciodată să nu ne încredem în iubirea celor din jur, căci aceasta ne poate trăda oricând”.
„Cu cât ne punem mai mult încredere în aceasta, când dispare si suntem neglijați, suferința este amară, cumplit de suportat. Cea mai profundă suferință este cea în care nu ești iubit, sau nu îți este împărtășită dragostea”.
Marea noastră deficiență este insensibilitatea. Nu avem capacitatea de a-l înțelege pe cel de lângă noi.
„A înțelege pe cel de lângă noi este darul dragostei, o consecință a iubirii. Nu avem cum să-l înțelegem dacă nu-l iubim. Așa nu avem cum să înțelegem suferința aceluia și să o trăim ca fiind a noastră”, a subliniat Episcopul Ignatie.
„Hristos, pe Cruce, a trăit suferința noastră, și-a asumat păcatul nostru, El, Cel fără de păcat. Hristos a suportat suferința pentru noi, pentru că ne iubea în mod desăvârșit”, a explicat Preasfinția Sa.
„Ne întrebăm de ce sunt atâția oameni care suferă. Lacrimile suferinței unui om urcă, pe căi nevăzute, la picioarele Crucii. Fiecare suferință pe care nu o putem înțelege urcă la picioarele Celui care a suferit cel mai mult pentru noi. El știe să dea mângâiere”.
Preasfințitul Părinte Ignatie a încheat cu îndemnul de a ne ruga pentru cei care suferă și de a fi „mai sensibili la suferințele celor din jurul nostru, mai atenți la dramele pe care le trăiesc unii dintre semenii noștri”.
Foto credit: Episcopia Hușilor
