În toate lăcașurile de cult s-a oficiat vineri, 3 mai 2013, Denia Prohodului Domnului. Sfânta Slujbă a fost oficiată și în biserica parohiei „Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada, Spania.
„Iată și Sâmbăta cea plină de tăcere, de durere și de așteptare. Ochii și sufletele trebuie să plângă, dar să și nădăjduiască. Uitând de toate și noi în ziua aceasta, mai mici și mai mari, am stat în plâns și în nădejde, căci Scriptura ne încredințează că: „A treia zi va învia!…” Credința în înviere a străbătut ca o lumină cerească întunericul istoriei și a umplut de nădejde negura timpului. În fiecare an, ba chiar în ficare duminică și în fiecare moment, fiii lui Dumnezeu își îndreaptă cu nădejde privirile spre mormântul din care a înviat Fiul lui Dumnezeu. Învierea Domnului este punctul de cotitură a istoriei pentru că, odată cu ea, plinătatea vieții începe să se extindă în lumea morții. Învierea Mântuitorului este necesară și valabilă pentru toți oamenii, dar este eficientă doar pentru cei care se nasc din nou din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul Său cel Sfânt. Indiferent care îți este starea sufletului la sărbătoarea de Paște, adu-ți aminte de câteva adevăruri universale probate de istorie. Ele au scopul să-ți aducă dragostea lui Dumnezeu, să te încurajeze, să te ridice, pentru că: Dumnezeu este mai tare decât diavolul, dragostea mai tare dacât ura, binele mai tare decât răul, viața mai tare decât moartea, adevărul mai tare decât minciuna, speranța mai tare decât disperarea. Aceste adevăruri nu au scopul doar să te informeze, ci și să-ți spună că Dumnezeu te iubește, Îi pasă de tine, destinul tău este în mâna Sa!”, a spus părintele paroh George Cimpoca.
Deniile sunt slujbe specifice Postului Mare. Cuvântul Denie provine din cuvântul vdenia și înseamnă slujba Utreniei săvârșită seara, fără a fi însă unită cu Vecernia și cu Litia, ca în cazul Privegherii din ajunul duminicilor, a sărbătorilor împărătești și a sfinților cu priveghere. Denia Prohodului Domnului cuprinde o serie de cântări sau imne, împărțite în trei stări, inegale ca număr de strofe. Aceste cântări exprimă durerea pentru răstignirea și moartea Mântuitorului. Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul. În țara noastră, această slujbă a fost tipărită pentru prima oară la Buzău, în anul 1836.
