Preoteasa Paula Cautiș, co-fondatoarea Corului Psaltic Filomelos de la Biserica din Borzești, județul Bacău, a acordat Basilica.ro un interviu în care a vorbit despre responsabilitatea spirituală a cântărețului bisericesc, despre implicarea femeilor în slujirea liturgică prin oferirea de răspunsuri la strană și despre slujirea într-o biserică ștefaniană.
„Îți dă sentimentul că te faci părtaș de starea strămoșilor care, de veacuri și-au plecat genunchii și și-au înălțat rugile lor fierbinți către Domnul”, spune preoteasa care, împreună cu Părintele Paroh Petrică Cautiș, a fondat Corul Psaltic Filomelos, format din tinere laice.
Basilica.ro: Sunteți trup și suflet implicată în activitatea liturgică a Parohiei Borzești, cântând în strană. Ce simțiți când faceți aceasta?
Doamne ajută! Este greu de zugrăvit în cuvinte ce simt atunci când slujesc în strană, iar uneori este mai bine să nu vorbim despre asta.
Cred că această implicare a mea dă un sens duhovnicesc existenței mele și fără a folosi cuvinte mari, mulțumesc Domnului că ne-a trimis, atât pe soțul meu, Părintele Petrică, dar și pe mine, într-un loc atât de frumos și plin de încărcătură istorică și spirituală care oferă atât de mult.
„Este nevoie de acest dar în toate parohiile”
Basilica.ro: Unii cred că în strană ar fi mai bine să cânte doar bărbați. Cum comentați?
Nu aș dori să comentez această afirmație. Este atât de multă nevoie de acest dar în toate parohiile, încât nu ne permitem să stăm deoparte și să nu facem nimic, atât timp cât Domnul a pus darul în noi.
Basilica.ro: Cum este să cânți în strana unei biserici ștefaniene?
A cânta în strana unei biserici ștefaniene, așa cum este cea de la Borzești, îți dă sentimentul că te faci părtaș de starea strămoșilor care, de veacuri și-au plecat genunchii și și-au înălțat rugile lor fierbinți către Domnul, și-au strigat neputințele și și-au plâns necazurile, care nu au fost puține, în această parte dinspre sud a Moldovei.
Intri în comuniune cu mamele care și-au plâns fiii căzuți pe câmpurile de luptă sau copiii răpiți pentru a fi duși tribut sultanului, cu deținuții din lagărul de muncă de la Borzești care mai veneau la slujbe atunci când gardienii erau mai binevoitori și mulți alții.
Întâlnirea cu diaspora românească, o experiență copleșitoare
Basilica.ro: Ați creat Corul Psaltic Filomelos, format din tinere laice. Practic, atingeți, prin această activitate, două obiective: formarea tinerilor și promovarea tradiției muzicii bizantine. Care sunt cele mai frumoase rezultate pe care le-ați obținut de-a lungul timpului?
De-a lungul timpului, Filomelos a încercat să facă exact ceea ce-i spune numele. Suntem „iubitori de cântare”, însă nu ne-am propus neapărat să formăm doar tinere, ci și tineri. Faptul că am găsit mai mult tinere este un aspect care, în timp, a dat acest specific corului nostru.
Dumnezeu ne-a oferit multe șanse în cei cincisprezece ani de activitate. În primul rând, suntem foarte recunoscători Înaltpreasfințitului nostru Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului care nu ne-a sprijinit doar verbal, ci ne-a încurajat activitatea în mod concret.
Aș aminti apoi, colaborarea cu domnul Adrian Sârbu, dirijorul Corului Academic „Byzantion” și lector la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, cu părintele Alexandru Grigoraș, membru al aceluiași cor, actualmente Protopop de Sascut.
Acești oameni ne-au sprijinit dintru începuturi și ne-au încurajat pentru a continua activitatea, ne-au îndrumat și au răspuns prompt solicitărilor noastre, jerfind timp prețios, iar pentru asta le suntem recunoscători. De aproape doi ani prin grija și dragostea părintelui protoiereu Ioan Bârgăoanu, Filomelos are o „casă”, în generosul sediu al Protopopiatului Onești.
Am avut de partea noastră și oameni din domeniul laic, mai bine zis dintre credincioși, ce ne-au sprijinit necondiționat și au simțit nevoia să-și arate prețuirea lor pentru Filomelos într-un mod concret. Tuturor le mulțumim și îi asigurăm că apreciem din tot sufletul ceea ce fac pentru noi.
Dacă este să ne gândim la evenimente culturale, aș putea aminti sezonul sărbătorilor de iarnă ce a trecut, când Filomelos a concertat și a dat răspunsuri la strană în foarte multe parohii din țară, dar și la frații români din Olanda și Belgia.
Nimic nu se compară cu atmosfera din parohiile românești din diaspora. Această experiență a fost una foarte frumoasă și copleșitoare totodată.
Slujirea de la strană ca jertfă
Basilica.ro: Având în vedere că tinerele membre ale Corului Filomelos adesea pleacă la studii sau spre alte orizonturi, cât de greu este să păstrați unitatea echipei și duhul acestei lucrări, luând-o mereu de la capăt, pentru a forma alți și alți membri?
Ați atins un punct dureros al activității noastre și nu e niciun secret că, atunci când pleacă orice membru, este un moment greu pentru noi, deoarece, în timp, ne-am legat sufletește și nu este ușoară nicio despărțire.
A păstra unitatea și echilibrul în grup nu este simplu, iar faptul că trebuie să o luăm mereu de la capăt nu ne avantajează din punctul de vedere al creșterii firești, al evoluției fiecăruia.
Însă înapoi nu putem da, iar o consecință a acestui lucru este faptul că noii membri sunt supuși la niște exigențe mai mari, atât din punct de vedere artistic cât și duhovnicesc.
De aceea, nu este simplu să păstrăm unitatea grupului, pentru că slujirea de la strană presupune multă trudă, iar noi suntem conștienți de nivelul societății în care trăim și încercăm să-i încurajăm pe tineri să guste din rodul ostenelilor lor.
Basilica.ro: Ați afirmat că Maica Domnului este ocrotitoarea Corului Psaltic Filomelos și adevăratul dirijor și manager al acestuia. Ce are de învățat un psalt de la Maica Domnului?
O, da, am afirmat acest lucru și îmi mențin opinia. Cred că Maica Domnului ne învață să facem totul în tăcere. Recitind Evanghelia, mă impresionează nu doar credința și, din ce în ce mai mult, discreția dublate de fermitatea și curajul ei.
A făcut totul pentru noi, oamenii, și a trecut lucrarea ei sub tăcere, de aceea cred că se cuvine să-i aducem laude, să nu contenim cu rugăciunea și să-i urmăm exemplul de viețuire în discreție.
Responsabilitatea cântărețului bisericesc
Basilica.ro: Care este rolul și responsabilitatea cântărețului bisericesc în Biserică?
Nu sunt în măsură să fac prea multe afirmații pe acest subiect. Experiența mea la strană este atât de puțină… responsabilitatea e atât de mare…
Însă, cred că trebuie să fim foarte atenți la starea noastră duhovnicească, deoarece în cântare dezvăluim cele ascunse ale sufletului, iar cei care ascultă se împărtășesc de starea noastră. Nu ne putem ascunde nicicum, de aceea cred că muzica este una dintre cele mai puternice arte, care pot reda supinul omului după Dumnezeu.
În bisericile noastre sunt mulți oameni, fie îmbunătățiți duhovnicește sau pe cale, care se împărtășesc de starea noastră din timpul cântării și nu numai, de aceea trebuie să fim atenți.
Basilica.ro: Ce planuri de viitor are Corul Psaltic Filomelos?
Noi, oamenii, ne facem multe planuri, important este să încuviințeze și Dumnezeu lucrarea. Racolarea unor noi membri este un punct care se află permanent pe lista de priorități ca să dăinuim.
Filomelos vrea să facă noi înregistrări, avem câteva invitații la festivaluri de muzică psaltică. Ne rugăm Domnului să putem duce la îndeplinire ceea ce ne-am propus.
Sursa foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
