Mădălina Grigoraș, Soția Protopopului de Sascut, de profesie horticultor și cadru didactic, a vorbit cu Basilica.ro despre cultivarea florilor și a virtuților la tineri și avertizează cu privire la importanța misiunii preotesei în comunitate.
Dacă ne sârguim a ne „ecologiza inima” prin Sfintele Taine, putem să îl vedem pe Dumnezeu prin tot ceea ce ne înconjoară, mai spune tânăra preoteasă.
V-ați născut într-o zonă agricolă cunoscută, Matca, județul Galați, și ați studiat Horticultura la Iași. Ce rol joacă în viața dvs. apropierea de natură, de pământ și de roadele lui?
Pot spune că mă simt binecuvântată că m-am născut într-o familie de legumicultori, într-o zonă frumoasă și prosperă a țării noastre, Matca. Părinții mei mi-au insuflat dragostea de plante, mama mea fiind o mare iubitoare de flori.
Încă din copilărie am avut o atracție deosebită pentru plante, colecționând diverse specii de flori de apartament, realizând și diverse „trocuri” cu butași de plante.
Atunci când petrec timpul în natură sau cu diverse lucrări de îngrijire ale florilor simt multă bucurie, în acest fel sunt aproape de creația minunată a lui Dumnezeu și pot admira și medita la frumusețile pe care ni le dă în fiecare moment.
Ce am putea face pentru a ne apropia fiecare dintre noi mai mult de acestea?
De multe ori, datorită grijilor zilnice care ne împresoară pe fiecare dintre noi, uităm sau, pur și simplu, nu vedem cu ochii inimii frumusețea naturii, coloritul florilor, parfumul lor.
Să nu uităm că, în Eden, Dumnezeu ne-a așezat printre cele mai alese flori, pomi, arbuști și alte specii, lăsându-ni-le pentru a ne bucura de roadele și frumusețea lor.
Uneori, ar trebui să mai oprim acest „tren cu multe griji”, să coborâm din el, să privim în jurul nostru și să ne bucurăm de un copac, de o floare, de un fir de iarbă..
Care este floarea dumneavoastră preferată și de ce?
Floarea mea preferată este panseluța, aceste minunății florale ne bucură nu doar prin gingășia și parfumul florilor, ci și prin faptul că ele nu au nevoie de prea multă căldură pentru a se dezvolta corespunzător.
Petrec perioada iernii în ger, iar la venirea primăverii ne desfată cu inflorescențe superb colorate și parfumate.
Avem și noi ceva de învățat de la micile panseluțe: faptul că, trecând în viață prin perioade de „frig și ger”, simbolizând ispitele și încercările ce vin asupra noastră, nădăjduim că ne întărim mai apoi și înflorim și mai frumos și mai parfumat…
Sunteți profesor la Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias” din Sascut. Ce nevoi comune au atât florile, cât și tinerii pentru a se dezvolta și a prospera?
Atât florile, cât și tinerii au nevoie de atenție, de căldură sufletească, să fii aproape și să asculți atunci când este nevoie. De asemenea este necesară disciplina și respectarea cu rigurozitate a regulilor impuse.
Unul dintre rolurile sociale pe care le îndepliniți este cel de „doamnă preoteasă”. Vă vine greu sau ușor să fiți destul de vizibilă în comunitate?
Prin mila lui Dumnezeu, astăzi sunt preoteasă. Nu mi-am dorit niciodată să fiu o persoană care iese în evidență, dar, în contextul actual, fiind și profesoară, ocupându-mă și de flori, a trebuit să mă fac, ușor-ușor, și mai vizibilă.
Nu îmi vine greu dacă trebuie să mă gândesc la asta, nădăjduiesc că bunul Dumnezeu mă va ajuta până la sfârșit să îmi îndeplinesc datoria de mamă, preoteasă, profesoară și floricultoare.
Ce asemănări și ce deosebiri vedeți între ecologia mediului înconjurător, echilibrul unei comunități și ecologia inimii?
Cred că în această privință sunt doar asemănări, pentru că este o strânsă legătură între ele.
Știm cu toții importanța respectării și ocrotirii mediului înconjurător, lucru care de multe ori se răsfrânge asupra noastră, a comunității, într-un mod negativ sau pozitiv, depinde de noi, oamenii, cum gestionăm darul lui Dumnezeu, natura.
Gândindu-mă la ecologia inimii, îmi vine în minte una din fericirile Domnului: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia Îl vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5, 8). Dacă ne sârguim a ne „ecologiza inima” prin Sfintele Taine, putem să îl vedem pe Dumnezeu prin tot ceea ce ne înconjoară.
Aveți vreun mesaj pentru tinerele preotese sau cele care urmează să devină soții de preoți?
Tânără preoteasă sunt și eu, nu am ajuns la măsura de a da sfaturi înțelepte. Pentru viitoarele soții de preot aș transmite un gând, și anume să conștientizeze și să își asume marea misiune de preoteasă, deoarece este nevoie de multă răbdare.
Foto credit: Facebook / Mădălina Grigoraș
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
