Pocăință și dărnicie

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Sfânta și Marea Miercuri (Denia de Marți seara) – Pocăință și dărnicie – din lucrarea Foame și sete după Dumnezeu – înțelesul și folosul postului, apărută la Editura Basilica, București, 2010.

Evanghelia care se citește la Denia de Marți seara (Ioan 12,17-50) arată întețirea sau intensificarea conflictului dintre mai-marii cărturarilor și fariseilor, pe de-o parte, și Iisus, pe de altă parte. În această Evanghelie, Iisus prevestește: „acum este judecata acestei lumi, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (Ioan 12, 31-32). Apoi, în Evanghelie, se precizează: „Iar aceasta zicea arătând cu ce moarte avea să moară” (Ioan 12, 33). Apoi, Iisus îndeamnă la urmarea lui Hristos-Lumina și la priveghere: „Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii” (Ioan 12,35-36).

Evanghelia care se citește în timpul Liturghiei Darurilor înainte sfințite (cf. Matei 26, 6-16) vorbește despre femeia păcătoasă care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare preț pe capiii lui Iisus pe când ședea la masă. Cântările liturgice ale acestei zile combină ceea ce se spune despre femeia aceasta în Evanghelia după Matei cu ceea ce se spune în Evanghelia după Luca (7, 36-50), pentru a pune în contrast dărnicia și smerenia acestei femei cu lăcomia și viclenia lui Iuda (Mitropolitul Kallistos Ware spune că Iuda a pierit nu atât pentru că a trădat pe Iisus, ci pentru că „după ce a căzut în păcatul trădării, a refuzat să creadă în posibilitatea iertării: «mai mult alegând spânzurarea decât pocăința»” (Pavecernița mică, cântarea a 4-a, Triod, p. 579). Cf. The Lenten Triodion, Faber and Faber, London and Boston, 1978, p. 60), vânzătorul sau trădătorul lui Iisus: „Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, și s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el și s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale!” (Utrenia în Sfânta și Marea Miercuri (Denia de marți seara), sedealna, glasul al 3-lea, Triod, p. 568)

În altă parte, concluzia contrastelor devine cerere a darului pocăinței: „Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înțeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul de mult preț, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preț; aceea a cunoscut pe Stăpânul; iar acesta se despărțea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmașului. Rea este lenevirea, mare este pocăința, pe care dăruiește-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, și ne mântuiește pe noi” (Denia, Laude, Triod, p. 573).

Se vede că aceste prime trei zile ale Săptămânii Sfintelor Patimi sunt încă zile de pocăință, ca și cele din Postul de patruzeci de zile, întrucât ele cuprind încă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Doamne și stăpânul vieții mele. În Sfânta și Marea Miercuri, în timpul Liturghiei Darurilor înainte sfințite, după ce preotul a ridicat darurile de pe Sfânta Masă, mai rostește pentru ultima dată rugăciunea de pocăință a Sfântului Efrem Șirul. Aceasta este ultima Liturghie a Darurilor înainte sfințite întrucât în Sfânta și Marea Joi Hristos cheamă la Cina cea de Taină pe cei ce s-au curățit de păcate prin post și pocăință (Cf. Alexandre Schmemann, Olivier Clément, Le Mystere Pascal, Abbaye de Bellefontaine, 1975, p. 28). Se arată astfel, că numai prin pocăință ne putem apropia de Cina cea de Taină, ea fiind anticipare a jertfei Mielului-Hristos, întrucât „Paștele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (I Corinteni 5, 7).

Comentarii Facebook


Știri recente