Pocăință pentru nerodire

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Sfânta și Marea Luni (Denia de Duminică seara) – Pocăință pentru nerodire – din lucrarea Foame și sete după Dumnezeu – înțelesul și folosul postului, apărută la Editura Basilica, București, 2010.

Sfânta și Marea Luni

(Denia de Duminică seara)

După vecernia din seara Duminicii Floriilor încep Deniile din Săptămâna Sfântă și Mare a Sfintelor Patimi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Denie provine din cuvântul slav vdenia și înseamnă slujba Utreniei săvârșită seara, fără a fi însă unită cu Vecernia și cu Litia, ca în cazul Privegherii din ajunul duminicilor, a sărbătorilor împărătești și a sfinților cu priveghere. Denia, ca slujbă de dimineață săvârșită seara, are ca scop transformarea întunericului serii în lumină liturgică ca simbol al trecerii sufletului, prin rugăciune, pocăință și postire, de la întunericul păcatului la lumina viețuirii sfinte potrivit Evangheliei lui Hristos. în Sfântul și Marele Post al Paștilor, Deniile sunt săvârșite în zilele de miercuri și vineri seara din Săptămâna a cincea, precum și în toată Săptămâna Sfintelor Patimi.

In timpul Deniei de miercuri seara din Săptămâna a cincea din Postul Mare se citește Viața Sf. Cuvioase Mareia Egipteanca și Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul, „pentru că Sf. Post de 40 de zile se apropie de sfârșit și pentru ca nu cumva oamenii, lenevindu-se, să se îngrijească mai puțin de nevoințele cele duhovnicești cum se spune în Sinaxarul Deniei(Sinaxar în Joia din Săptămâna a cincea a Postului Mare, Triod, ed. cit., p. 422; Cf. și cartea Deniile, Ed. Trinitas, Iași, 1999, p. 92.).

În timpul Deniei de vineri seara, din Săptămâna a cincea a Postului Mare, se citește și se prăznuiește Imnul Acatist al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, ocrotitoare a dreptcredincioșilor și ajutătoare a lor în nevoințele duhovnicești ale Postului Mare. Slujba Deniilor din Săptămâna Sfintelor Patimi ne cheamă la rugăciune și prive¬ghere, la meditație asupra întunericului păcatului prezent în rău¬tatea patimilor omenești, suscitate sau susținute adesea de puterile demonice. Acestea cauzează umilire, suferință și moarte Mântuitorului Iisus Hristos, Ce le îndură pe toate cu smere¬nie și îndelungă răbdare.

În „Sfânta și Marea Luni – se spune în Sinaxarul zilei – se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos și de smochinul neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului‘( Sinaxar în Sfânta și Marea zi de Luni, Triod, ed. cit., p. 547.)

Iosif, fiul Patriarhului Iacob din Vechiul Testament, este lăudat în cântările Deniei ca fiind o preînchipuire sau o pre¬figurare profetică a Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif a fost fiul patriarhului Iacob și al Rahelei. Din pricina unor visuri, legate de viitorul său măreț era invidiat de frații lui mai mari care l-au ascuns într-o groapă, spunându-i patriarhului Iacob că a fost mâncat de fiare sălbatice. Mai târziu, Iosif a fost vândut ismailiților cu treizeci de arginți, iar aceștia la rândul lor l-au vândut lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Ajuns în casa lui Putifar, el a respins ispita de a cădea în desfrânare cu stăpâna sa. Vrând să se răzbune, aceasta l-a acuzat pe Iosif în fața lui Putifar spunând că el ar fi fost cel ce a încercat să o ademenească. Ca urmare, Iosif a fost pedepsit, pe nedrept, cu temniță grea și lanțuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfățișat faraonului și a fost pus domn (adminis¬trator) peste tot Egiptul. Cu prilejul împărțirii grâului, a fost recunoscut de frații lui evrei. Dar Iosif nu i-a pedepsit, deși putea să o facă, ci i-a iertat. Asemănarea dintre suferințele lui Iosif și cele ale lui Iisus este foarte mare, dacă vedem duhovnicește că stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o preînchipuire a biruinței lui Iisus asupra păcatelor lumii, iar grâul ofe¬rit celor flămânzi o preînchipuire a Sfintei Euharistii.

Despre smochinul neroditor, Sfinții Evangheliști Matei și Marcu spun că s-a uscat, pentru că Iisus, pe când venea din Betania spre Ierusalim, a zis: „De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce’ – ne spune Sfântul Evanghelist Marcu (11, 14), iar Sfântul Evanghelist Matei redă puțin diferit cuvintele Mântuitorului: „De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată’ (Matei 21, 19). S-a spus că Hristos-Domnul a făcut această minune asupra smochinului ca să ne cheme la umilință și pocăință, la părăsirea păcatelor, simbolizate de frunzele frumoase, dar nerodi¬toare, și la cultivarea virtuților, întrucât „fiecare suflet lipsit de roadă duhovnicească este un smochin neroditor’!(Ibidem, p. 548)

Începând cu Denia de duminică seara, după cei șase Psalmi ai Utreniei, se cântă până în Sfânta și Marea Joi tro¬parul: „Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăși cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morții și afară de împărăție să te încui; ci te deșteaptă grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pen¬tru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi’ (Denia din Sf. Și Marea Luni, Troparul după cei 6 psalmi, Triod, ed. Cit., p. 545)

O altă cântare deosebit de frumoasă care ne cheamă la priveghere în primele trei zile ale Săptămânii Sfintelor Pa¬timi, până în Joia cea Mare, este Luminânda sau Svetilna Deni¬ilor: „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește’:

Hristos-Mirele Bisericii vine tainic în sufletele celor ce priveghează în rugăciune, ascultă cuvintele Evangheliei Sale și se nevoiesc duhovnicește căutând lumina cea neînserată a împărăției cerurilor.

Comentarii Facebook


Știri recente