Pelerinajul de Florii, înaintare spre Înviere

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul pelerinajului din ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, sâmbătă, 12 aprilie 2014:

Preasfințiile Voastre,

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Preacuvioase Maici,

Iubiți pelerini,

Pelerinajul din ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim sau a Floriilor a devenit deja o tradiție în Arhiepiscopia Bucureștilor și în întreaga Patriarhie Română.

Pelerinajul creștin de Florii își are originea în secolele III și IV, fiind întâlnit în marile orașe ale creștinătății, precum Ierusalimul și Constantinopolul. În țara noastră, procesiunea sau pelerinajul din ajunul sărbătorii Floriilor este un eveniment deosebit, care a prins amploare mai ales în perioada interbelică. Întreruptă forțat de regimul comunist în anul 1948, tradiția acestei procesiuni a fost reluată, după anul 1990, în Moldova, iar din anul 2008 în București, și apoi în alte părți ale României.

Pelerinajul de Florii, la care am fost părtași astăzi, vestește legătura dintre Taina Crucii și Învierea Domnului, dintre intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalimul pământesc, spre a pătimi și a Se jertfi pentru a noastră mântuire, și intrarea Domnului în Ierusalimul ceresc, după Înviere, pentru a ne pregăti nouă un sălaș veșnic în lumina, pacea și bucuria Împărăției Preasfintei Treimi.

Pelerinajul de Florii este un semn de credință, pentru că este un eveniment vizibil, o mărturisire-procesiune, făcută în public, a credinței în Iisus Hristos și în adevărul Învierii Domnului și al Învierii de obște. Acest pelerinaj este mai mult decât urmarea, în ordine, a unui traseu prestabilit. Pelerinajul de azi este și manifestarea dragostei creștine, a comuniunii și comunității eclesiale. Împreună, clerici, monahi și monahii, și credincioși mireni din oraș și împrejurimi, merg prin cetatea zilelor noastre, întocmai ca primii creștini din secolele III-IV în cetățile creștine, și mărturisesc, în public, credința lor în Hristos și în biruința Lui asupra păcatului și a morții.

De asemenea, pelerinajul de Florii este un semn de nădejde sau speranță, pentru că, întocmai ca Lazăr, cel înviat de Hristos din morți după patru zile, și noi așteptăm, cu nădejde, sărbătoarea Învierii lui Hristos, care este temelia învierii noastre a tuturor, după cum mărturisim în Crez, când zicem: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie„.

Iubiți pelerini,

În această sâmbătă, Sfânta Evanghelie ne arată cum Domnul Iisus Hristos îl ridică din morți pe Lazăr, chemându-l, cu glas mare, zicând: „Lazăre, vino afară!” (Ioan 11, 43). În acest sens, pelerinajul de astăzi, din ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, este și o invitație adresată nouă tuturor creștinilor, să ieșim din egoismul vieții individuale și din casele noastre pentru a-L mărturisi pe Hristos, Cel ce este Învierea și Viața (cf. Ioan 11, 25). Deși mort de patru zile, Lazăr este înviat din morți și mai trăiește încă treizeci de ani după aceasta, mărturisindu-l pe Hristos ca fiind Învierea și Viața, după cum ne spune Sinaxarul zilei.

Anul acesta, 2014, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române An Comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni, pelerinajul de Florii trebuie să fie, mai ales, o mărturisire publică a credinței noastre. Chemat în fața sultanului și pus să aleagă între moarte dacă rămâne creștin, pe de o parte, și posibilitatea de a trăi dacă devine mahomedan, pe de altă parte, Domnitorul Constantin Brâncoveanu, fiii săi și sfetnicul Ianache au ales să-și jertfească viața mărturisindu-L pe Hristos, Care zice: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). În zilele noastre, jertfa pe care noi suntem chemați să o aducem nu este o jertfă sângeroasă, precum cea a voievodului martir, ci o dăruire sau o jertfă din timpul și confortul propriu, pentru a ne ruga mai mult și pentru a săvârși mai multe fapte ale iubirii milostive și darnice, spre a mărturisi mai puternic iubirea lui Hristos Cel răstignit și înviat.

În directă legătură cu jertfa Mântuitorului Iisus Hristos și cu sacrificiul tuturor martirilor creștini care I-au urmat Lui, anul acesta, 2014, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și An Omagial Euharistic în Patriarhia Română. Prin aceasta se are în vedere sublinierea rolului esențial al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii pentru viața Bisericii lui Hristos și pentru întărirea și sfințirea duhovnicească a fiecărui creștin. Reafirmarea importanței Sfintei Euharistii presupune și sublinierea sensului vindecător duhovnicesc al Tainei Spovedaniei, a legăturii adânci dintre Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a Împărtășaniei, precum și a participării frecvente a credincioșilor ortodocși la Sfânta Liturghie, aceasta fiind izvor de iertare și sfințire, de creștere duhovnicească și de comuniune eclesială. Pelerinajul de Florii este o înaintare a parohiilor și mănăstirilor în comuniune misionară de binevestire a iubirii lui Hristos pentru umanitate. Deodată cu mărturisirea credinței, pelerinajul de Florii este deci o chemare pentru a întări comuniunea fraternă și a edifica spiritual comunitatea creștină. Acest pelerinaj ne ajută să ne eliberăm din izolarea individualistă și autosuficiența omului secularizat care a pierdut sensul bucuriei duhovnicești și al sărbătorilor sfinte.

Așa cum am mai spus în anii trecuți, pelerinajul constituie o comuniune în procesiune, o adunare în mișcare, simbol al Bisericii în misiune, care, prin rugăciune și cântare, cheamă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra întregului oraș. În acest sens, pelerinajul de Florii este o binecuvântare pentru fiecare oraș în care el este organizat. El începe de la o biserică și se termină la o biserică, deoarece fiecare biserică ortodoxă este o icoană a Ierusalimului ceresc.

Florile și ramurile de finic sau salcie, pe care le purtăm în mâini, simbolizează darurile duhovnicești adunate prin rugăciune și pocăință, post și împărtășire euharistică mai deasă, dar și prin fapte de milostenie în perioada Postului Mare, ca pregătire pentru a serba Sfintele Paști.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care șezând smerit pe asin intră în Ierusalim, ca apoi să Se jertfească pe Sine pentru mântuirea noastră, să dăruiască tuturor celor care au participat la acest pelerinaj mult har și spor duhovnicesc în urcușul tainic din Săptămâna Sfintelor Pătimiri și să ne ajute tuturor să ne împărtășim cu pace și bucurie din lumina Învierii Sale, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră a tuturor.

Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente

Mic dicționar de isihasm

În vacarmul societății de azi, isihia poate fi salvatoare de suflete. Am selectat câțiva termeni legați de această practică ortodoxă care, deși poate fi percepută drept simplă și accesibilă, este extrem de complexă și de…