Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a îndemnat, în Pastorala de Crăciun, la apărarea credinței strămoșești, care ne-a fost transmisă cu „jertfă” de către înaintași.
Episcopul Giurgiului a subliniat că sărbătoarea Nașterii Domnului este și un moment care ne leagă de strămoșii noștri, care au păstrat credința prin vremuri grele și cu mari sacrificii.
„Praznicul de astăzi ne leagă și de credința strămoșilor, care au trăit cu simplitate, dar cu profunzime. Prin ei s‑a păstrat curăția credinței și frumusețea tradițiilor, ei au știut să împletească rugăciunea cu lucrarea și biserica de viața de zi cu zi. Această credință este cea mai prețioasă moștenire, pentru că ea nu se transmite doar prin cuvinte, ci prin exemplu, prin trăire, prin bucurie.”
„Ei au fost cei care au păstrat lumina, uneori în vremuri grele, sub stăpâniri străine, în lipsuri și în suferințe, dar n‑au lăsat candela să se stingă. Credința lor simplă, dar puternică, a fost temelia pe care s‑a clădit Biserica și cultura noastră. Ei au avut inimă curată și frică de Dumnezeu, iar în rugăciunea lor se afla înțelepciunea pe care o pierdem adesea în graba lumii moderne.”
„Credința strămoșească nu este o amintire, ci o chemare care ne obligă să nu lăsăm ceea ce am primit să se piardă. Dacă ei au apărat Biserica și limba cu jertfă, noi suntem datori să le apărăm prin trăire curată și prin mărturisire. Într‑o lume în care se vorbește mult despre viitor, dar puțin despre suflet, credința strămoșilor ne arată că, fără rădăcini, nu există rod”, a menționat ierarhul.
Restaurarea chipului dumnezeiesc din om
Din punct de vedere duhovnicesc, Nașterea Domnului este „temelia întregii iconomii mântuitoare”, spune ierarhul.
„În lumina Sfinților Părinți, Nașterea Domnului este temelia întregii iconomii mântuitoare. Sfântul Atanasie cel Mare vede în Întrupare împlinirea vocației omului de a deveni părtaș firii dumnezeiești: Dumnezeu Se face om pentru ca omul să se îndumnezeiască prin har. Prin acest act de coborâre iubitoare, Dumnezeu dăruiește omului posibilitatea înălțării.”
„Prin venirea Sa în lume, Hristos aduce plinătatea vieții și restaurează chipul dumnezeiesc din om. În El, umanitatea își descoperă sensul și chemarea, iar în Fecioara Maria, care devine Maica Vieții, omenirea întreagă răspunde chemării divine prin ascultare, curăție și credință”, a mai adăugat Preasfinția Sa.
Întruparea, în iconomia divină
Totodată, a continuat ierarhul, Nașterea Domnului a deschis drumul spre Înviere.
„Nașterea Domnului deschide drumul către Înviere. În Pruncul născut în iesle se află taina jertfei, a răstignirii și a biruinței asupra morții. Între Betleem și Golgota există o unitate deplină, pentru că ambele poartă semnul iubirii jertfelnice. Prin venirea Sa, Hristos reînnoiește lumea și o îndreaptă spre Împărăția cerurilor.”
„În planul iconomiei divine, Nașterea Domnului poartă caracterul unei restaurări cosmice, pentru că în Hristos, întreaga creație participă la bucuria mântuirii: îngerii cântă, păstorii se închină, magii aduc daruri, iar natura întreagă se luminează de prezența Sa. Universul capătă un sens nou, pentru că Dumnezeu locuiește în mijlocul oamenilor”, a transmis Episcopul Giurgiului.
Nașterea Domnului, o valoare universală
Doar Biserica trăiește și cultivă neîncetat Taina Întrupării și a Învierii, pentru toate popoarele.
„Biserica trăiește această taină neîncetat. În Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, credincioșii se împărtășesc de Hristos Cel născut, răstignit și înviat. Ieslea Betleemului devine realitate lăuntrică pentru fiecare suflet care Îl primește prin credință. În inimile credincioșilor se reînnoiește necontenit lucrarea Întrupării, iar Dumnezeu continuă să Se nască tainic în lume prin iubire jertfelnică și milostivă.”
„Nașterea Domnului are, astfel, o valoare universală. Ea unește toate popoarele şi toate generațiile în bucuria mântuirii iar, în iconomia existenței noastre, este poarta prin care omul pășește spre îndumnezeire.”
„În Hristos se descoperă deplinătatea iubirii lui Dumnezeu, iar lumea întreagă se umple de sens deoarece prin El, omul trăiește libertatea cea adevărată, bucuria comuniunii și pacea veșniciei”, a conchis PS Ambrozie.
Foto credit: Arhivă / Episcopia Giurgiului
