Părintele Ion Iordăchescu s-a născut în data de 5 iunie 1907, în familia preotului Gheorghe Iordăchescu din localitatea argeşeană Vâlcele.
Redăm în continuare articolul referitor la acest preot mărturisitor, semnat de Adrian Nicolae Petcu şi publicat în Ziarul Lumina din data de 15 martie 2017.
După şcoala primară din satul natal, tânărul Iordăchescu a urmat Seminarul Teologic Neagoe Vodă din Curtea de Argeş între anii 1921-1928 şi Facultatea de Teologie din Bucureşti în perioada 1928-1932.
În timpul studenţiei, a fost profesor suplinitor în perioada martie-iulie 1929 şi pedagog între anii 1929-1933 la Seminarul Teologic argeşean, iar mai apoi profesor la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Curtea de Argeş.
În 25 octombrie 1933 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Spineni, judeţul Olt, în mai 1936 transferându-se la Parohia Găvana din Piteşti. În noiembrie 1941, s-a transferat la Parohia Sfânta Treime din Piteşti. Totodată a deţinut funcţii în aparatul administrativ eparhial, în calitate de consilier – februarie 1939 – august 1940 – apoi de revizor – august 1942 – iunie 1949.
În dosarul penal întocmit de Securitatea comunistă pe numele său nu apar alte date până la momentul arestării.
În 16 decembrie 1960, părintele Iordăchescu a fost arestat. În anchetă a fost acuzat de trimiterea unor scrisori de ameninţare unor conducători ai autorităţilor locale.
Abia în interogatoriul consemnat în data de 4 aprilie 1961, părintele a recunoscut că, după ce văzuse planul de sistematizare urbanistică prezentat la Palatul Culturii din Piteşti, în care figurau inclusiv Biserica Sfântul Nicolae (monument istoric, ulterior demolată) şi casa în care locuia, s-a decis să trimită câte o scrisoare anonimă, mai întâi prim-secretarului Comitetului regional Piteşti în 13 iulie 1960, apoi prim-secretarului Comitetului orăşenesc al PMR şi secretarului Sfatului Popular Piteşti în 21 august 1960, cu titlul Nelegiuitule.
Scrisoarea avea următorul conţinut: Nelegiuitule, Aţi hotărât să dărâmaţi locaşul sfânt din oraşul Piteşti, făcut cu trudă de oamenii cu suflet pe care i-aţi lăsat muritori de foame, tâlharilor! N-am văzut bestii mai haine ca voi, trădătorilor de ţară. Aveţi să daţi socoteală în faţa proprietarilor cărora le-aţi dărâmat clădirile! Dacă nu, vă vom jupui de vii, păcătoşilor!
Evident că, după o astfel de epistolă, la cererea partidului, Securitatea s-a pus în mişcare şi a ajuns la părintele Iordăchescu. La proces, părintele Iordăchescu nu a recunoscut nimic, deşi în sentinţă s-a precizat că faptele sunt recunoscute şi dovedite prin raportul de expertiză grafică. Totuşi, justiţia comunistă şi-a făcut datoria faţă de partidul-conducător.
Prin Sentinţa nr. 185 din 13 octombrie 1961 a Tribunalului Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, părintele Iordăchescu a fost condamnat la 6 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de ameninţare cu săvârşirea de acte teroriste (art. 207 Codul Penal).
Părintele Iordăchescu a cunoscut penitenciarele de la Piteşti – 1961, Jilava şi Botoşani – 1962. În timpul detenţiei, în iulie 1962, a fost declarat inapt pentru muncă. În 13 aprilie 1964, a fost eliberat din Penitenciarul Botoşani.
