Astăzi este sărbătoare mare pentru comunitatea credincioșilor Capelei „Sfânta Ecaterina” din București. Ziua praznicului închinat protectoarei sfântului lăcaș este momentul din an așteptat și pregătit cu răbdare și bucurie curată, după cum ne-am convins ca urmare a vizitei făcute în mijlocul acestor oameni blânzi, cuviincioși, zâmbitori, „atipici” pentru locuitorii unei capitale, oricare ar fi aceasta. Salvarea zidurilor bisericuței Sfintei Ecaterina și a vieții acesteia – o comunitate mare și unită, formată în doar 14 ani – se datorează preotului Ștefan Sava, un duhovnic iubit de credincioșii săi.
La doar câteva sute de metri de Arcul de Triumf, în vecinătatea Bisericii „Cașin”, mai exact în incinta DGASPC Sector 1 – fostă proprietate a Leagănului de copii „Sfânta Ecaterina” -, se înalță capela cu același nume, construită în anul 1901 la inițiativa și cu finanțarea Irinei Ghica, născută Cantacuzino, în memoria fiicei sale. De un an de zile, în capelă se fac lucrări de reparații capitale, susținute exclusiv din fondurile Primăriei Sectorului 1 (proprietara lăcașului de cult), fapt care împiedică desfășurarea în condiții optime a vieții liturgice.
Biserica din cort
Din dorința de a fi împreună în slujirea lui Dumnezeu și în împlinirea poruncilor Sale, preotul și credincioșii din biserică au găsit ca soluție imediată instalarea unui cort (modelul pentru activități umane), în care au adus toate odoarele de preț din vechiul lăcaș de cult: sfinte moaște, icoane, sfinte vase etc. Este un cort al mărturiei. Neîncăpător în duminici și la sărbători. Vin oameni din diferite cartiere ale Bucureștiului, de categorii sociale diferite, mai cu seamă tineri și familii cu mulți copii. Micuții de astăzi reprezintă amintirea orfanilor din Leagănul de copii „Sfânta Ecaterina”, desființat în urmă cu nouă ani, pe care părintele Ștefan Sava, din prima zi a slujirii sale în capela monument istoric (25 noiembrie 1999), i-a botezat, i-a spovedit și împărtășit, iar când au crescut mai mari, pe unii dintre ei, i-a cununat. Legătura între preot și fiii săi duhovnicești nu s-a destrămat în ani. Mulți dintre orfanii de altădată, astăzi oameni maturi, revin în vizită la adresa din bulevardul Mareșal Averescu, nr. 17. Se alătură comunității bisericuței, care a crescut exponențial de la an la an, deși începuturile nu au fost deloc încurajatoare, după cum relatează Silvia Popescu: „Locuiesc în zonă din anul 1961, deci cunosc biserica dinainte de revoluție. Capela a fost spălătorie, apoi magazie, așa distrusă era. Nu avea curent electric, geamuri. Este meritul părintelui că bisericuța a devenit ceea ce a devenit și ne-a adunat și pe noi în ea. Îmi amintesc, la slujba de Înviere, în primul an, am fost câteva persoane în biserică. Acum suntem mulți. Cortul acesta e luat din contribuția credincioșilor.”
Biserica din cort a Sfintei Ecaterina se dezvăluie într-o atmosferă caldă și luminoasă. Locul transmite o lumină aparte, pe care doar în mănăstiri am mai găsit-o. Spațiul este generos, îngrijit și atent aranjat. Flori proaspete, cele mai multe de culoare albă, surâd la icoanele sfinților, sub două policandre mari, atârnate de cupola înaltă. Sâmburi de lumină plutitori în candele răspândesc un miros fin de măsline în apropierea celor două casete cu moaște ale Sfintei Ecaterina și ale Sfântului Nectarie, așezate în fața icoanei Maicii Domnului. De cealaltă parte, în dreapta, se află icoana relicvar a Sfintei Ecaterina, sculptată de diaconul și sculptorul Nicolae Busuioc, la o mănăstire din Cipru.
„Aici este evidentă lucrarea Sfintei Ecaterina”
Este atâta viață în bisericuța de sub foaia albă de cort – atâția oameni, mici și mari, se perindă zilnic la scaunul de spovedanie, la sfintele moaște și la icoane în liniște și bună-cuviință -, încât cel ce vine pentru prima dată aici trăiește un sentiment aparte de familiaritate. În parte, această stare se datorează și modului responsabil, asumat în care membrii comunității ecleziale se raportează la casa lui Dumnezeu. „Pentru mine, biserica este prima casă, nu a doua. Biserica nu se compară cu nici o altă instituție, este unică”, explică zâmbitoare, cu o mulțumire evidentă pe chip, Lenuța Stupar, una dintre persoanele care i-au fost alături părintelui Ștefan Sava încă de la începuturile slujirii sale la altarul capelei. Între timp, i s-a alăturat soțul său, Gheorghe Stupar.
După ce aranjează florile într-o glastră, soția lui Gheorghe Stupar explică: „Lucrarea Sfintei Ecaterina în viața credincioșilor de aici este evidentă. Mulți spun că după ce s-au rugat, sfânta i-a ajutat, la fel și Sfântul Nectarie. De regulă, oamenii nu se afișează, fiecare își păstrează trăirile lui. Lumina lor deosebită și faptul că revin spun multe”.
Și-au găsit calea și mulțumirea sufletească
Adrian Ioniță are 25 de ani și este unul dintre tinerii-model ai bisericii. Ascultându-l, am reținut că de când vine în acest sfânt lăcaș, de vreo patru ani, „viața mea s-a schimbat în bine. Prin rânduială dumnezeiască și cu ajutorul părintelui, toate s-au legat. Aici m-am căsătorit. Sunt mulțumit de toate”. Adrian mai spune că se străduiește să învețe din experiențele de viață ale oamenilor pe care îi întâlnește în biserică.
Un alt suflet care și-a găsit ocrotirea sub pavăza Sfântei Ecaterina este Cornel Alexandru Livaditi. Cu simplitate și sinceritate, acesta afirmă: „Mă bucur că mi-am găsit calea în biserică. Mama m-a adus aici, cu un an și jumătate înainte să moară de cancer. Am rămas doar cu tatăl meu care este bolnav și nu are nici un venit. Nu am cuvinte să explic cât de mult m-au ajutat Sfânta Ecaterina, părintele și oamenii de aici. Dacă nu ai credință în Dumnezeu, nu poți face absolut nimic, mai ales în ziua de azi”.
Membrii comunității Capelei „Sfânta Ecaterina” nu sunt străini de nevoile celor necăjiți. Ajută cât pot, fără să facă din asta un titlu de glorie. „Avem multe amintiri frumoase, sub oblăduirea Sfintei Ecaterina, care este și ocrotitoarea familiei mele, mama mea purtând numele sfintei. Multe copile au luat numele muceniței la botez; până să se desființeze leagănul, am avut peste 1000 de botezuri. Am făcut și facem cununii și botezuri pentru oameni necăjiți”, arată duhovnicul capelei.
Părintele Ștefan este convins că iubirea este cea care a închegat în toți acești ani de misiune preoțească relația cu credincioșii săi, cu ajutorul cărora a fost în stare să transforme o clădire dezafectată – monument istoric, fost lăcaș de închinăciune – într-o biserică funcțională, întreagă, care pulsează de viață.
Cu mult tact duhovnicesc, preotul Ștefan Sava crește generația de mâine a bisericii, care va da, la rândul ei, lumii acesteia dezlănțuite mărturie despre felul în care trăim noi, creștinii ortodocși, având în minte îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos adresat Sfintei Ecaterina în clipele de tortură la care a fost supusă: „Eu sunt cu tine și prin răbdarea ta pe mulți vei întoarce către Mine”. (Reportaj semnat de Raluca Brodner și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 25 noiembrie 2013)
