Episcopul Ignatie a oficiat duminică Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Huşi. În predică a pus accentul pe falimentul moral şi consecinţele acestuia.
„Cu toții suntem preocupați de a câștiga: unii, din punct de vedere material (bănesc), alții, în ceea ce privește cariera profesională – să fie tot timpul în vârful a tot ceea ce numim, generic, performanță. Nu este greșit să avem asemenea căutări. Însă, în momentul în care acestea sunt transformate în ținte ale vieții noastre (și toată viața ni se reduce doar la acestea), nu facem altceva decât să devenim oameni săraci sufletește”.
„Ne limităm doar la ceea ce ține de efemer, în lumea aceasta, și nu luăm în calcul că, oricât de mult am vrea noi să negăm sau să ne comportăm indiferent, Dumnezeu ne-a creat să avem și o dimensiune spirituală a vieții noastre – care, nu neapărat că este esențială ci, mai degrabă, este cea care dă, cu adevărat, savoare vieții”.
„Într-o afacere, falimentul este echivalent cu sfârșitul unei surse constante de existență. Se vorbește foarte des despre faliment, despre firme care intră în insolvență, ceea ce are un impact extraordinar, atât la nivel macro – în ceea ce privește economia mondială, cât și la nivel micro – consecințele asupra unei familii care își pune nădejdea pe acest câștig”.
„Din păcate, transpunând toate aceste realități în plan duhovnicesc, nu resimțim ca fiind tot la fel de catastrofal, atunci când falimentăm din punct de vedere moral. Nu ne dăm seama de consecințele – mult mai grave – pe care le poate implica falimentul moral”.
Dacă lumea de astăzi se zbate într-o neîmplinire economică, culturală sau socială, este din cauza faptului că excludem componenta morală a vieții noastre, a precizat Episcopul Huşilor.
„Nu ne dăm seama că toate crizele care se instaurează la nivel mondial (acum se discută foarte mult – probabil și pentru a induce panică – despre faptul că ar trebui să ne așteptăm la 3 crize: financiară, energetică și alimentară) au în spate ceva mult mai profund, asupra căruia noi nu reflectăm. Este vorba de criza morală a societății moderne”.
„Dumnezeu nu mai ocupă un loc special, nu este determinant pentru viața noastră. Realitățile spirituale sunt în plan secundar. Orice altceva ne poate impresiona și ne poate arunca într-o stare de reflecție, însă nicidecum nu ne mai mișcă când constatăm, în jurul nostru, foarte multă lipsă de preocupare pentru viața spirituală profundă”, a menţionat Preasfinţia Sa.
Foto credit: Episcopia Huşilor
Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica
