La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viața și Acatistul Sfântului Ierarh LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI (București, 2013, 56p. – ISBN 978-973-616-293-0), în noua colecție de „Acatiste și Vieți de Sfinți”, după cum se precizează într-un comunicat de presă al editurii.
Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, în Rădăuți, din părinți creștini drept-măritori. De tânăr a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți, primind numele de Lavrentie. Mai târziu, s-a retras în sihăstrie, pe Valea Putnei, unde se nevoiau mulți călugări îmbunătățiți, care l-au îndrumat în viața duhovnicească. În jurul lui s-au adunat mulți ucenici. Pentru aceasta Cuviosul Lavrentie a întemeiat schitul Laura (Lavra) care va deveni cunoscut cu numele de Schitul lui Lavrentie, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Cuviosul Lavrentie a devenit apoi egumen al acestei obști monahale în creștere. Potrivit tradiției, la acest schit avea să se așeze mai târziu și Sfântul Daniil Sihastrul, sub povățuirea egumenului Lavrentie.
În anul 1402, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază Episcopia Rădăuților. Astfel, biserica Mănăstirii Bogdana a devenit catedrală episcopală. Cuviosul Lavrentie, fiind cunoscut de domnitor, cler și mitropolitul Sucevei, a fost ales ierarh al noii Episcopii. Deși nu își dorea aceasta, el a primit hotărârea cu smerenie, lăsând în locul său, ca egumen al schitului Laura, pe Cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.
Ca episcop al Rădăuților, Lavrentie a rămas om al rugăciunii și al dragostei de aproapele, făcând milostenie și împărtășind povățuiri și cuvinte de mângâiere tuturor. Ajuns la bătrânețe, s-a retras din scaunul episcopal și a mers la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie. Pentru râvna sa duhovnicească, episcopul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârșirii, fiind binecuvântat cu darul înainte-vederii și cu cel al vindecărilor. Cunoscându-și mai dinainte sfârșitul său, el a cerut să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de „schimonahul Leontie”. Chemându-i la el apoi pe toți frații și ucenicii, și-a luat rămas-bun de la obște, apoi și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a schitului Laura, ctitoria sa.
La mormântul lui veneau mulți credincioși să se închine, iar acolo se săvârșeau și multe vindecări de boli. La auzul acestor vindecări, credincioșii și clerul Episcopiei de la Rădăuți au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Leontie în catedrala episcopală. Mitropolitul Moldovei a încuviințat, astfel că sfintele moaște au fost aduse în catedrala din Rădăuți și așezate în partea dreaptă a naosului. Și aici veneau zilnic mulți credincioși și primeau vindecare de boli și ajutor în necazuri. În anul 1639, orașul Rădăuți a fost jefuit de o ceată de tâlhari veniți de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei. În vremea acestei năvăliri au fost ascunse moaștele Sfântului Ierarh Leontie și n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din ele au fost redescoperite la sfârșitul secolului trecut.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să cinstească așa cum se cuvine pe Sfântul Leontie de la Rădăuți, înscriindu-l în rândul Sfinților, cu zi de prăznuire la 1 iulie. Moaștele Sfântului Ierarh Leontie au fost puse în raclă și așezate în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuți, unde aduc și astăzi duhovnicească mângâiere și ajutor de sus, celor ce cheamă cu credință și evlavie pe Sfântul Leontie.
Lucrarea poate fi achiziționată de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), Galeriile „Cuvântul vieții”, prin comandă pe internet la adresa [email protected], precum și de la pangarele bisericilor și mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.
