„Botezul Domnului” sau Boboteaza, prăznuită în fiecare an la 6 ianuarie, alături de ziua de pomenire a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, 7 ianuarie, marchează sfârșitul sărbătorilor dedicate Nașterii Mântuitorului. În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Nașterea Domnului era serbată în aceeași zi cu Botezul, la 6 ianuarie. Această îndoită sărbătoare era numită „Epifania” – Praznicul Arătării Domnului în lume.
„Crăciunul și Boboteaza au fost serbate împreună până în secolul al IV-lea când s-a făcut un schimb între Răsărit și Apus, Răsăritul a îmbogățit Apusul cu Sărbătoarea Botezului Domnului numită Epifanie sau Teofanie pentru că Sfânta Treime S-a arătat la Botez și prin arătarea Domnului, prin descoperirea lui Dumnezeu se cuprindea și Întruparea, Nașterea”, a spus ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.
Nașterea Domnului și Boboteaza sunt două dintre praznicele împărătești ale Mântuitorului cu dată fixă.
„Apusul ne-a dat Sărbătoarea aceasta cu dată fixă de la 25 decembrie, Sărbătoarea Nașterii Domnului după calcule astronomice legate de solstițiul de iarnă creând acel ciclu al Sărbătorilor cu dată fixă în ordine cronologică: 25 decembrie Întruparea, apoi 1 ianuarie Tăierea împrejur, 6 ianuarie Botezul, 25 martie Buna Vestire, s.a.m.d.”, a mai precizat pentru TRINITAS TV Înaltpreasfinția Sa.
Ambele sărbători se bucură de o bogată tradiție populară, de inspirație religioasă, la majoritatea popoarelor creștine, aceasta fiind o dovadă în plus a vechimii praznicelor.
