Sfântul locaș al unei comunități ortodoxe a fost dintotdeauna elementul identitar în care fiecare creștin aparținător s-a regăsit. Există la Sulina, în Episcopia Tulcii, o veche biserică, monument istoric, de o frumusețe aparte, chiar și în precaritatea stării ei fizice, care poartă peste veacuri mesajul viu al Sfântului Apostol Andrei, cel care i-a creștinat pe strămoșii noștri. Acela că și noi, cei din acest capăt de lume, suntem cetățeni ai cerului. Este vorba de Biserica „Sfântul Nicolae” sau „Biserica grecească”, cum mai este cunoscută.
A ajunge la Sulina, orașul cu același nume de la capătul brațului Dunării care se varsă aici în mare, este, dintr-o perspectivă istorică neconvențională, un fel de cufundare în începuturi. Căci Sulina, conform unor ipoteze, ar exista de prin secolele VII-VI î.Hr., de pe vremea primelor colonii de la Pontul Euxin. Orașul, care timp de 1.000 de ani a marcat granița dunăreană a Imperiului Roman, are „certificat de naștere”, oficial, bizantin. El este „semnat” de Constantin Porphyrogenetul, care îl pomenește cu numele de „Solina” în a sa lucrare „De Administrando Imperii”.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
