Cuvântul Preafericitului Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, la Ședința Solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Palatul Patriarhiei, sâmbătă, 28 octombrie 2017.
Preafericirea Voastră,
Cu iubire fraţească întru Hristos mă adresez cu prilejul amabilei invitaţii pe care ne-aţi adresat-o de a lua parte în împreună slujire la Cinstirea pomenirii mucenicilor şi mărturisitorilor lui Hristos în perioada comunistă în ziua pomenirii minunatului Cuvios bineplăcut al lui Dumnezeu Dimitrie cel Nou şi de a participa la şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Patriarhiei Române.
Salutăm această iniţiativă a Preafericirii Voastre şi îngenunchem în împreună rugăciune alături de întreaga Biserică Română pentru reuşita eforturilor ei de a proslăvi clericii şi mirenii care au pătimit pentru credinţa în Hristos Iisus în perioada ateismului de stat.
Tema asupra căreia Biserica Română îşi concentrează atenţia, şi căreia îi dedică toate eforturile în acest an, este una comună bisericilor şi popoarelor noastre ortodoxe surori. În istoria lor recentă popoarele român şi bulgar împărtăşesc o istorie comună de persecuţie şi represiune împotriva mărturisitorilor credinţei mântuitoare în Domnul nostru. În sensul acesta, Biserica Ortodoxă Bulgară manifestă un interes viu şi autentic faţă de iniţiativele şi evenimentele care au loc în România frăţească.
Perioada totalitară de aproape o jumătate de secol reprezintă o pagină din istoria noastră care este şi continuă să fie citită, analizată şi lămurită şi de istoricii bulgari şi de cercetători ai trecutului nostru.
Lucrul acesta este mărturisit şi de numeroasele studii istorico-bisericeşti publicate şi în Bulgaria în ultimele decenii, studii închinate situaţiei Bisericii din această perioadă întunecată şi de tristă amintire. Desigur, eforturi în această direcţie face şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare pentru care memoria mucenicilor din perioada comunistă este o temă importantă şi prioritară.
În acest sens, încă de la al IV-lea Sobor naţional-bisericesc al Bisericii Ortodoxe Bulgare, ţinut în vara anului 1997, a fost stabilită componenţa unei „Comisii speciale pentru căutarea clericilor şi feţelor bisericeşti ucişi, torturaţi şi dispăruţi în perioada regimului totalitar comunist.“
Din păcate, activitatea în această direcţie, şi viaţa generală a Bisericii noastre ortodoxe, au fost tulburate de schisma de tristă amintire, care a marcat în mod negativ viaţa bisericească din Bulgaria, după schimbările democratice de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, din secolul XX.
Atunci, sub presiunea politicului tema trecutului comunist a fost folosită cu rea-credinţă, într-o încercare de a îndepărta conducerea canonică a Bisericii noastre şi pentru deprecierea vieţii şi mărturiei ei pentru Hristos tocmai în perioada controlului represiv totalitar exercitat asupra ei de către regimul comunist de la acea vreme.
Un nou impuls eforturilor în această direcţie a fost dat de canonizarea mucenicilor din Batak şi Novo Selo, care au suferit pentru credinţa lor în perioada stăpânirii otomane, canonizare săvârşită în anul 2011.
Concomitent cu bucuria proslăvirii acestor martiri, acest eveniment a devenit şi un prilej firesc pentru a redeschide în mod activ discuţia privind necesitatea de a studia viaţa şi destinul miilor de preoţi, călugări şi mireni care au suferit pentru credinţa lor în anii stăpânirii ateiste.
În prezent, în Biserica Ortodoxă Bulgară este în desfăşurare procesul de canonizare a Mitropolitului de Nevrokop, Boris (Razumov) – unul dintre cei mai vrednici şi remarcabili ierarhi din istoria Bisericii noastre. Acesta a fost asasinat în 1948, în ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, prin mâna unui fost preot din eparhia sa, simpatizant al ideologiei comuniste, ca parte din presiunea crescută exercitată de regimul totalitar asupra Bisericii Ortodoxe Bulgare, cu scopul de a intimida şi alţi ierarhi ai Sfântului Sinodul, şi, în general, întreaga noastră Biserică.
Un eveniment dătător de curaj şi plin de bucurie a fost sfinţirea recentă a bisericii reconstruite, în Ruse, cu hramul „Tuturor Sfinţilor”, biserică distrusă de comunişti în anul 1975. Restaurarea a fost primită de Biserica şi societatea noastră ca un semn al unei memorii treze a Bisericii privitor la nedreptăţile comise în timpul perioadei ateiste asupra Bisericii şi ca o etapă firească către proslăvirea bisericească a mucenicilor care au pătimit în această perioadă.
Biserica, distrusă în mod barbar la ordinele guvernului comunist de atunci, este acum deschisă, ca mărturie a pocăinţei noastre şi a unei vieţi bisericeşti reînviate.
Cu toate acestea însă, trebuie să spunem că astăzi, spre sfârşitul celui de-al treilea deceniu de la sfârşitul persecuţiei asupra Bisericii, continuăm să fim datori amintirii luminoase a jertfelor date de Biserică în acea perioadă. Să îngăduie Domnul ca cercetarea şi studierea atentă a destinelor acestor următori credincioşi ai lui Hristos sa dea rod bun, astfel încât Biserica noastră să poată împlini în scurt timp mult aşteptata proslăvire şi canonizare a acestora.
Cu această nădejde doresc din toată inima succes Preafericirii Voastre în lucrarea proslăvirii mucenicilor lui Hristos din perioada comunistă, spre slava lui Dumnezeu, şi restaurarea adevărului şi a dreptăţii pentru aceşti adevăraţi ostaşi ai lui Hristos care, în nevoinţa credinţei lor, s-au asemănat însuşi Domnului nostru Iisus Hristos şi slăviţilor şi vrednicilor de laudă mucenici ai Lui, din cele mai vechi timpuri ale creştinismului până în ziua de azi.
Dumnezeul păcii, al dragostei şi al părtăşiei în Duhul Sfânt să fie cu noi toţi!
† NEOFIT
Patriarhul Bulgariei
